lessphp fatal error: load error: failed to find /home/rdou1591/www.bardome.ro/wp-content/themes/theme51241/bootstrap/less/bootstrap.lesslessphp fatal error: load error: failed to find /home/rdou1591/www.bardome.ro/wp-content/themes/theme51241/style.less Bună, eu sunt Mihai! [RO] - Bar D.O.M.E.

Bună, eu sunt Mihai! [RO]

Nu sunt „bă”, nu sunt „auzi”, nu sunt [sunetul acela când pocneşti din degete]!

Am un ecuson pe care scrie numele meu, deci sunt o persoană! Nu vezi ecusonul? Nici o problemă, poţi veni oricând să facem cunoştiinţă. Mie îmi place să cunosc oameni noi şi cred că şi ţie ţi-ar prinde bine un „prieten” în spatele barului.

Sunt barman! Chiar dacă pare greu de crezut pentru tine, dar nu mai am un alt job. Nu mai fac şi altceva pe lângă. Nu mai am alt job, pentru că aici le fac pe toate: sunt mixolog, barista, uneori flairtender, somelier, psiholog, salahor, măturător, paznic.

Nu mă plâng, aceasta este realitatea. Îmi place ceea ce fac şi nu aş schimba nimic la cariera mea. Da, poate fi o carieră. Când tu vezi un turnător de pahare, eu văd un om care face oamenii fericiţi. Da, fericiţi. Acesta este motivul pentru care tu vii în barul meu. Să uiţi de toate şi să te simţi bine.

Spun teoretic barul meu, pentru că eu doar lucrez aici. Lucrez de multe ori pentru cineva care nu mă apreciază, care nu înţelege ce fac şi care uneori încearcă să mă fenteze. Cu orele, cu programul, cu salariul, cu condiţiile de muncă. Nici măcar asta nu mă opreşte, pentru că misiunea mea este ca tu să te simţi în largul tău în local.

Ceea ce şi faci şi asta mă bucură, doar că...uneori exagerezi. Uneori crezi că dacă ai bani, eu trebuie să joc pe muzica ta. Banii tăi pe care mi-i dai mie (indirect) sunt bani munciţi. Nu sunt cerşiţi, nu sunt furaţi, sunt munciţi! Ṣtiu că nu crezi asta, pentru că încă nu ai înţeles că a fi barman este o meserie, dar eu am răbdare. Aşa cum am răbdare de fiecare dată când bei două „beri” şi începi să faci pe nebunu’/nebuna. Tu nu poţi înţelege că eu sunt aici să te servesc, nu să te slugăresc.

„Pune, că nu pui de la tine” aud mai mereu. Sună fain, doar că...eu chiar pun de la mine, pentru că eu răspund de stocul ce îl vezi în spatele meu. Fiecare bere, fiecare suc, fiecare cocktail este contorizat undeva iar la final de lună, eu răspund de el. Eu şi alţi colegi. Atunci când se face numărătoarea, dacă ceva este neconform, noi plătim, deci pun de la mine! Când mergi la un service auto, vorbeşti cu mecanicul să îţi pună distribuţia pe „neve” pentru că nu este a lui ci a atelierului?

De ce ai vrea, pentru tine, să fentez sistemul? De ce ai vrea să fac excepţii pentru tine?

De ce atunci când scoţi foaia de 100 de lei, eu ar trebui să fac ca Superman atunci când vede kryptonit-ul?

Cum am spus mai sus, eu sunt Mihai. Sunt o persoană la fel ca tine. Sunt o fiinţă şi trăiesc, respir, zâmbesc, la fel ca şi tine. De ce ai crede că dacă mă aflu în spatele barului, sunt automat sub tine?

Am şi şcoală!

Liceu? Bifat! Facultate? Bifat! Studii de specialitate? Bifat! Traininguri? Seminarii? Workshops? Bifat, bifat, bifat! Pune-mi o întrebare dacă nu mă crezi! Pot să discut de la istorie, până la economie şi politică. Nu o fac „on a daily basis” pentru că în majoritatea timpului te ascult pe tine şi îti ascult „of-urile” dar oricând şi la orice oră putem discuta despre aproape orice. Citesc ziare, reviste, ascult ştiri, emisiuni de radio, podcasturi, doar ca să fiu la curent cu ce se întâmplă în lumea aceasta, să pot sta de vorbă cu tine.

Asta fac în timpul liber. Când tu te duci să te dai cu bicicleta pe macadam, eu citesc ultimele noutăţi de pe Difford’s Guide. Când tu mergi la sală, eu caut review-uri despre „Sapiens” a lu’ Harari. Nu te condamn, fiecare face ce vrea cu timpul său, însă aş vrea să înţelegi că timpul meu *liber* este al meu.

De ce ai vrea să stau încă o oră în plus pentru tine, ca tu să mai bei 2 beri cu prietenii tăi?

Ṣi eu, la fel ca şi tine, trebuie să ajung acasă. Am familie, logodnică, două pisici, care au nevoie de mine şi de timpul meu. Sunt aici cu aproape 8 ore înaintea ta, dacă am noroc. Uneori şi mai mult iar tu vrei să stau şi mai mult? Păi e corect? Azi când ai fost la bancă la 16.45 pentru un extras de cont şi „te-au dat afară”, te-ai supărat pe acele doamne? Nu, ai zis, „las că vin mâine”. Pâi şi la mine, de ce nu ai vrea să vii şi mâine? Eu tot aici sunt, dornic să te servesc şi să te fac fericit(ă).

Toate cele bune,

Mihai Fetcu

P.S: Scoateţi numele [Mihai] din titlu şi înlocuiti-l cu numele vostru. S-ar putea să descoperiţi o realitate cu care poate nu eraţi familiarizaţi până acum. XoXo

2 Responses

  1. Buna ziua, Mihai. Sunt convinsă ca in meseria voastră, nobilă de altfel și după mine, încadrată bine in categoria brățărilor prețioase, întâlniți tot felul de oameni: unii mai buni, alții mai puțin buni. Vă trec pragul mulți oameni și cu unii legati prietenii frumoase, de la unii aveți poate multe de învățat. Dați și voi la schimb și dați multe. Nu serviți doar băuturi, serviți companie, serviți zâmbete, serviți bună dispoziție. Categoria oamenilor despre care vorbești , a pocnitorilor din degete, o întâlnim cu toții din păcate. Sunt acei oameni care le știu pe toate, care ne spun noua celorlalti cum sa ne facem meseria și cum sa ne purtam cu ei, sunt acei oameni care fluieră femeile pe stradă, care înjură doamnele de la ghișeu, care trec pe roșu la semafor sau schimbă brusc direcția de mers fără să semnalizeze. Știu că sunt mulți și știu ca e frustrant să ai de-a face cu ei. N-ai cum să nu-i servești sau sa-i faci sa aștepte doar pentru ca te-au enervat. Ar însemna sa fi și tu la fel ca ei si sa nu mai însemne nimic atâta muncă și nopți nedormite, seminarii peste seminarii, studii sau experiența acumulată. Să te faci ca nu observi pocnitorile lor din degete e iarăși foarte greu, dar oare ce altceva ai putea face ca să nu-ți pierzi buna dispoziție și cheful de munca? In industria ospitalității din România s-au făcut salturi uriașe . De calitate in primul rând dar și de mentalitate . Vor dispărea ei și pocnitorii ăștia. Încet, dar vor dispărea. Depinde de noi toți; dacă menținem standardele, rezultatele incep sa apara. E ca și când te duci intr-un parc dintr-o țara civilizată unde e atât de curat pe jos încât ti-e jenă și să mănânci, dapoi să-ți mai arunci și resturile... dacă n-ai buzunare unde sa le depozitezi, mănânci și ambalajul! Toate cele bune!
  2. Mihai Fetcu
    Bună seara! Mulţumesc pentru comentariu! Aveţi dreptate, vor dispărea acei oameni. Avem răbdare... :> Salutări de la Braşov.

Leave a comment