De vreo câţiva ani aud aceastã întrebare. O aud atât de des prin locurile în care mã duc! Dacã are loc vreo discuţie legatã de lumea barului şi se aduce cumva vorba despre cursurile de bar, de oriunde ar fi ele, apare şi aceastã întrebare: dai ceva la mânã? Îţi dau ãia ceva la mânã? (oricine ar fi ãia)
Stau şi mã gandesc, am ajuns atât de superficiali încât orice bucatã de A4, tipãritã la imprimantã (prost, de cele mai multe ori), a ajuns sã capete puteri mistice. Spun asta pentru cã suntem orbiţi de fuga asta dupã „copaci tãiaţi” încât am pierdut din vedere esenţialul. Din nou!
Dar care era/este esenţialul?
Nu mai ştim! Pentru cã suntem ocupaţi (nu toatã lumea ce-i drept) cu goana dupã „cadou”! (cine a vãzut filmul, ştie la ce mã refer).
Mã întreb de unde atâta înverşunare? De ce trebuie neapãrat sã avem fiecare „ceva la mãnã” ca sã demonstrãm ceva? De când nu mai este suficient ceea ce avem stocat „pe dischetã”?
Prima oarã când sunt abordat de vreun barman legat de vreunul din cursurile mele, prima întrebare pe care i-o adresez este: de ce vrei sã faci cursul ãsta?
Dacã rãspunsul lui este: „sã am şi eu o diplomã”, atunci îl redirecţionez politicos spre altã instituţie de unde poate obţine diploma cu mult mai multã uşurinţã şi într-un timp mai scurt. Din pãcate, aceste instituţii, deşi sunt pe cale de dispariţie, mai existã printre noi şi au clienţi mai tot timpul. Ciudat, nu?
Cum cu o floare nu se face primãvarã, aşa cu o diplomã nu te faci barman! Este la fel ca în cazul acelora care şi-au luat permisul de conducere la Piteşti pe ochi frumoşi acum ceva timp. Au reuşit prin diverse metode sã ia plasticul acela mic, dar asta înseamnã cã au ajuns şoferi cu toţii?
Sigur cã nu. Dacã ar fi aşa de uşor, atunci am avea numai doctori, ingineri, avocaţi etc.. peste noapte: ziua te duci, faci formalitãţile, peste noapte ies „hârtiile” şi „Voilà!” Eşti profesionist! 🙂
Revenind la domeniul nostru mult îndrãgit, ţin sã vã anunţ şi sã vã dezamãgesc (pe unii dintre voi) cã diplomele nu vã ajutã la nimic. Acele bucãţi de hârtie pe care unii le vâneazã cu atâta ardoare sunt egale cu 0. Dacã nu mã credeţi, puteţi sã îmi trimiteţi un mesaj în privat cu adresa voastrã şi vi le trimit pe ale mele, care momentan stau în „standby” pentru momentul acela (care va veni în cele din urmã) când voi fi gãsit cu „86” acasã la hârtia igienicã. 🙂
Nu diplomele vã fac barmani!
Ci munca continuã, studiul, antrenamentul, pasiunea, sacrificiul, durerea, eşecul, dorinţa, credinta, frica, încãpaţânarea! Toate acestea la un loc şi chiar mai mult!
A fi barman este un privilegiu şi nu un drept! Este un stil de viaţã care nu este destinat tuturor! Îi contrazic cu desãvârşire pe cei care spun cã oricine poate sã fie barman. Oricine poate sã toarne în pahare, dar nu oricine poate fi barman! Este exact ca în cazul cognac-ului: orice cognac poate sã fie brandy dar nu orice brandy poate sã fie cognac!
Pentru a fi barman ai nevoie însã de un lucru simplu: de dragoste. Pentru oaspeţii tãi, pentru colegii tãi, pentru şefii tãi, pentru semenii tãi, iar asta nu se poate obţine cu diplome!
Gândiţi-vã la asta data viitoare când mai vreţi „ceva la mânã”!
Toate cele bune,
Mihai
