Anunţurile de angajare [RO]

Salutare!

A fost, este şi va fi criză! Cel puţin în materie de angajaţi. “Nu se mai găsesc, orice am face!” Este o replică ce o aud tot mai des în ultima vreme şi încercând să găsesc sursa acestei situaţii, mă văd deseori stând la masă cu angajatorii şi în mod involuntar îmi dau seama că sunt multe lucruri care nu se fac în cea mai bună manieră, iar subiectul de astăzi îl reprezintă anunţurile de angajare în lumea barului.

Primul lucru pe care îl sesizez este faptul că încă se mai aplică metode învechite care în 2018 nu mai dau nici un rezultat. Este şi normal. Totul se întâmplă mult mai repede, avem totul la un click distanţă şi mai mult ca niciodată, atenţia pentru detalii face diferenţa.

“Local din centru angajează x,y,z”. Nu am înteles niciodată jocul acesta de-a misterul. Sunt foarte mulţi angajatori care cred că din pură curiozitate o să sune lumea să vadă despre ce este vorba iar o dată “prins” omul la telefon, îl poţi convinge să vină la un interviu. Nu se mai aplică sau mai bine spus nu cred că s-a aplicat vreodată, ba din contra, poţi să pierzi mai mult pentru că o dată ce sună cineva şi află despre ce local este vorba s-ar putea enerva pentru că şi-a pierdut timpul la telefon.

Nu zic că vreun local este rău ci pur şi simplu poate persoana care caută de muncă doreşte să lucreze într-un restaurant traditional, nu într-un club. Nu ar fi mai bine să oferi cât mai multe detalii din prima? De ex: Restaurant “Roata Fermecată”, din centrul Braşovului, restaurant cu specific traditional românesc este în căutare de: barmani, ospătari, etc. (este clar ce anume se caută şi care este locul cu pricina). Dacă sună cineva, înseamnă că îşi doreşte să lucreze în mediul acesta.

“Se oferă condiţii bune de lucru şi carte de muncă”. Văd tot mai des această propoziţie şi sincer mi se pare o risipă de cuvinte. Dacă eşti un local respectabil, acest lucru ar trebui să fie standard şi nu un punct de diferenţiere.

“Program 1 cu 1”. Celebrul program pe care încă îl mai întâlnim (din păcate) pe alocuri. A stat vreodată cineva să calculeze câte ore ies la final de lună şi câte prevede legea? Mai mult decât atât, cam ce randament credeţi că va da un angajat, după 16 ore de muncă şi doar câteva dormite? O fi acesta unul din motivele pentru care telefonul nu mai sună la fel de vioi ca altădată? Poate da, poate nu...

“Salariul motivant”. Iată-ne ajunşi şi la cel mai delicat subiect al întâlnirii noastre de astăzi şi totuşi cel mai ignorat amănunt când vine vorba de o angajare. Ce înseamnă motivant şi mai mult decât atât pentru cine este motivant? Fiecare dintre noi avem o limită financiară care ne satisface pentru că suntem diferiţi şi avem diverse calificări. (sau nu). Aşadar, am tot dezbătut acest subiect şi am văzut că angajatorii se feresc să pună direct o cifră acolo şi lasă acest amănunt pentru a fi discutat la interviu. Ce nu ştiu mulţi este faptul că dacă acel salariu este considerat a fi mic (din diverse motive), pe lângă timpul pierdut la telefon, se pierde şi timpul petrecut la interviu. Înmulţiţi acest timp cu 10 interviuri pe lună (să zicem) şi o să vedeţi atunci când trageţi linie că aţi fi putut face altceva mult mai productiv cu orele respective.

Aşadar, recomandarea mea ar fi în cazul acesta să se pună o marjă. De ex. salariu oferit între x şi y, în funcţie de: experienţă, abilităţi, atitudine, perspective, etc. Aşadar candidatul ştie că cel mai puţin poate câştiga x, dar dacă trage mai tare poate lua cu 10%, 20% sau x% mai mult. Este simplu! Se pot stabili procente din vânzări, bonusuri pentru depăşirea unui anumit plafon, etc.

Atenţie! “Tips-ul”, şpaga, ciubucul nu are ce căuta într-un anunţ de angajare. Este o remuneraţie în funcţie de service-ul pe care îl oferă angajatul respectiv. Poate să fie sau nu. Nu este responsabilitatea angajatorului acest lucru. Am întâlnit cazuri în care angajatorii ofereau minimul pe economie dar garantau o cifră mare atunci când venea vorba de “tips” şi surpriză! Oamenii care frecventau acel loc erau turişti de prin ţări în care nu se practică acest lucru.

În cazul de faţă, angajatul se poate simţi păcălit şi s-ar putea să plece. Nu este păcat de tot timpul acela investit în: telefoane, interviuri, perioadă de probă ca după aceea să o iei iar de la capăt?

V.y.b.o,

Mihai Fetcu

No Comments Yet.

Leave a comment