Salutare!
După cum v-am obişnuit, îmi plac oamenii care sunt diferiţi dar care totodată vor mai mult de la viaţă şi mai mult decât atât vor să dea ceva înapoi. Vor să ajute, vor să inspire, vor să respire….pasiune, dedicare şi devotament. Aceştia sunt oamenii de care vreau să mă înconjor şi aceştia sunt cei cu care vreau să merg mai departe în această misiune de a schimba percepţia barului, oriunde m-aş duce!
Lorand este unul dintre ei, care şi-a asumat un rol asemănător, doar că el se adresează întregii populaţii: baruri, restaurante, oameni de rând, etc... Mi-a plăcut foarte mult ideologia lui şi am considerat că merită împărţită şi cu voi, aşa că: “sit down, relax and enjoy”! 🙂
De unde ţi-a venit ideea de a creşte plante?
Ideea mi-a venit acum câţiva ani, când navigăm pe internet şi am dat peste concepte noi foarte interesante lansate în străinătate, cum ar fi: agricultură urbană, “food miles”, “hydroponics” şi nu în ultimul rând, locavorismul. Acesta este un concept prin care produsele locale reprezintă o alternativă a modelului alimentar la nivel mondial, un model care se vede de multe ori la produsele care călătoresc pe distanțe lungi, înainte ca acesta să ajungă la consumator. O rețea locală de alimente implică relații între producătorii de produse alimentare, distribuitori, comercianți cu amănuntul și
consumatorii în mod special, în cazul în care lucrează împreună pentru a spori siguranța alimentară și pentru a asigura durabilitatea economică, ecologică și socială a unei comunități.
La început totul era un puzzle, dar cu timpul, am reuşit să aşez încet-încet piesele cu succes şi asta m-a convins să fac acest lucru. Ca să vă faceţi o idee, în America, o ţară cunoscută pentru caracterul ei consumatorist, o legumă poate să străbată şi 3000 de km până să ajungă la consumator. Mai concret, din momentul în care ea părăseşte fermă şi ajunge în rafturile supermarket -urilor, poate să circule distanţe ridicol de mari, ceea ce reprezintă o pierdere mare de timp, bani, resurse, etc.
Agricultură urbană, “hydroponics” şi “food miles”. Ce reprezintă aceste trei lucruri?
Agricultura urbană înseamnă cultivarea plantelor şi creşterea animalelor în interiorul şi în jurul oraşelor. Adică, eliminăm conceptul că doar la ţară putem creşte cartofi sau să ţinem un stup de albine. Un exemplu foarte bun al acestui aspect, îl putem vedea aici.
“Hydrophonics” este un subset al hidroculturii și este o metodă de creștere a plantelor care utilizează soluții de nutrienți minerali, în apă, fără sol. Provine din limba latină şi înseamnă apă de lucru.
“Food Miles” este un termen care se referă la distanţa parcursă de la data producerii alimentului (să zicem salata) până când acesta ajunge la consumator. Este doar UN factor utilizat în evaluarea impactului asupra mediului şi al produselor alimentare, 
inclusiv impactul asupra încălzirii globale. Calea rutieră produce 60% din emisiile de carbon legate de transportul alimentelor pe plan internaţional. Ca să faci un asemenea calcul complet este foarte dificil pentru că ai foarte multe variabile, dar nu imposibil. Alegi să conduci până la supermarket, te costă benzină + emisii. Producătorii kilogramului de roşii au folosit îngrăşăminte şi timp = emisii (care NE costă), distribuitorii au consumat şi ei benzină să ajungă la supermarket, supermarketul trebuie să asigure nişte condiţii (ex. răcire, altfel se strică produsele). Aşadar, cercul vicios nu se termină, iar cu toţii ne alegem cu costuri în plus, emisii foarte multe şi cu o durere de cap încercând să calculăm costul adevărat al mâncărurilor, pe care, apropo, le aruncăm! [ Mă doare capul]
Ce înseamnă condiţii optime “indoor”? Adică plantele care cresc în spaţii închise, pot fi la fel de bune ca cele care cresc afară în mod natural?
Da! Pot fi chiar şi mai bune deoarece plantele care cresc afară sunt susceptibile eventualilor dăunători, vremii nefavorabile, plus mulţi alţi factori care pot influenţa în mod negativ creşterea lor în mod natural.
Nu mă înţelegeţi greşit, nu am cum/sau de gând să replic natura, pot doar să o mimic, este o diferenţă!
Înăuntru în schimb, ai posibilitatea de a controla toate variabilele necesare creşterii plantelor, pornind de la lumină, căldură, umiditate, spectrul de lumină, nivelul de CO2, temperatură, iar făcând asta, eu pot creşte 365 zile din 365, pentru după cum vedeţi, în România "vremea bună" este şi nu este.
Mai mult decât atât, faptul că plantele sunt crescute în mod vertical, optimizează spaţiul iar cantitatea de producţie este mult mai mare decât în cazul celor crescute în pământ. Eu nu mai gândesc în metri pătraţi, ci în metri cubi. Am reuşit să încremenesc în 3m² de spaţiu, 12m³ folosind sistemul vertical, astfel mărindu-mi capacitatea de producţie de 4 ori şi asta doar la un singur modul.
Care sunt condiţiile optime pentru a creşte o plantă “indoor” şi cine poate face acest lucru? Este nevoie de nişte studii de specialitate sau vreo documentare mai amănunţită?
Oricine poate să crească plante “indoor”. Este foarte uşor, trebuie să ai răbdare şi să culegi informaţiile necesare care din fericire (încă) se găsesc pe internet. Legat de condiţii trebuie să avem în vedere câteva aspecte:
* Apa, poate să aibă sedimente, iar în funcţie de zonă, valoarea pH-ul-ui poate fi de la 0 la 14 (prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea sau bazicitatea unei substanțe) poate să difere, iar pH-ul se poate măsura cu ajutorul unui pH-metru. Vă dau un exemplu, sucul de lămâie are pH-ul undeva la 2.5, datorită acizilor citrici. Apa pură distilată are 7 (7 fiind neutru), iar apa de mare are 8, datorită cantităţii ridicate de sare.
După ce obţinem o apă de calitate, este timpul să adăugăm soluţia nutritivă minerală!
Acestea se găsesc în formă comercială iar dozajul lor este relativ simplu. Este nevoie de doar câţiva mililitrii puşi într-un litru de apă.
Aceste soluţii deţin elemente nutritive de bază minerală cu care se hrănesc plantele, vorbim de macronutrientii "NPK" [azot (N), fosfor (P) şi potasiu (K)] şi macronutrienti secundari cum ar fi Calciu, Magneziu, Sulfur şi micronutrienti (Zinc, Cupru etc.). De altfel, aceste minerale se obţin din natură, doar că prin aceasta metodă, putem să oferim plantelor exact cantitatea necesară pentru o dezvoltare perfectă.
Trebuie ţinut cont de faptul că fiecare tip de plantă are nevoi şi necesităţi. Spre exemplu plantele care au bază vegetală mare (vorbim de salată, busuioc) au nevoie de cantităţi mai mare de azot pentru a asigura o dezvoltare armonioasă. (azotul fiind principiul macro nutrient care ajută la dezvoltarea masei verzi.)
* Dacă vorbim de lumină, aici este o discuţie puţin mai lungă dar o să mă rezum la cea folosită de mine: eu folosesc LED-uri: spectrele de culoare roşu şi albastru, acestea fiind singurele spectre necesare pentru ca o plantă să se dezvolte într-un mod armonios. 
Aceste lumini însă, trebuie să se încadreze în nişte nanometri specifici, dar în comerţ veţi găsi aceste culori denumite ca şi albastru deschis/închis, roşu deschis/închis Este foarte multă ştiinţă în spate însă cine vrea mai multe detalii, stau la dispoziţia lor, la această adresă.
* Căldura este iarăşi foarte importantă iar aici îmi place să compar plantele cu oamenii. Sunt unii care preferă căldura iar alţii care preferă răcoarea. Să nu uităm că şi plantele au simţuri şi atunci cel mai bine ar fi să ne ghidăm după necesităţile lor.
* Legat de aer, este important ca spaţiul în care creşti să fie foarte bine ventilat, aerul să circule, iar nivelul de umiditate să fie undeva la 50-80% în funcţie de plantă.
Văd că ai o perdea interesantă aici! Care este rolul acestei perdele?
Rolul perdelei este foarte simplu. Fiind făcută dintr-un material reflectorizant, mă ajută să redirecţionez lumina venită de la LED-uri înapoi spre plante. Adică, în loc să o las să se disperseze în toate colţurile camerei, prefer să o controlez şi să o folosesc acolo unde am nevoie mai mare de ea. (pe suprafaţa frunzelor unde se întâmplă "magia", procesul de fotosinteză)
Cât timp durează să crească o plantă “indoor” din momentul în care ai plantat sămânţa şi până ajunge la maturitate?
Depinde în funcţie de varietate şi de specie. Să luăm un exemplu: aici în faţa noastră avem două tipuri de salate: binecunoscutul tip “iceberg” şi “butterhead” care deşi are un nume rar întâlnit, ea este salata aceea clasică cu frunzele fine, folosită mai mereu ca şi decor în farfuriile montate de bucătari. În condiţii optime, au nevoie de minim 30 de zile până ce sunt “ready to crop”. În unele cazuri pot să ajungă si la 40 de zile, depinde foarte mult de condiţii dar şi genetica seminţelor.
Ştim că în mare parte, tot ceea ce creşti tu aici este destinat consumului larg, bucătăriilor în mod special, dar spune-mi ce ai de oferit pentru baruri? Lucrezi la ceva anume acum care să fie destinat exclusiv barmanilor?
Da, am ceva şi pentru barmani. În momentul actual, atenţia mea a fost îndreptată către cele mai uzuale plante folosite în baruri şi anume: menta, salvie şi busuiocul. Cel din urmă este preferatul meu şi cred că am exagerat un pic cu el, în momentul de faţă având nu mai mult de 13 specii diferite, pornind de la: clasicul genovez dulce (cel italian), busuioc thailandez şi până la “Mrs. Burns”, o specie creată în New Mexico, cu o tentă citrică de lămâie foarte puternică şi aromată. Cred cu desăvârşire că barmanii noştrii vor avea doar de câştigat îmbrăţişând ierbologia. Aparţinând şi eu domeniului HoReCa pot confirma că din păcate la acest punct, ducem lipsă.
Ce înseamnă din punct de vedere financiar, un business cu microplante?
Costurile iniţiale sunt destul de ridicate iar dacă faci asta pentru prima oară, poate să fie destul de greu, dar acest lucru nu trebuie să vă descurajeze! Trebuie experimentat mai mereu pentru a ajunge la parametrii optimi iar acest lucru necesită pe lângă timp, şi
bani. Seminţele nu sunt atât de scumpe în comparaţie cu infrastructura care trebuie construită, sursa de lumină, căldură, etc. Pe lângă asta trebuie să adăugăm şi un cost zilnic al aparaturii folosite care la sfârşitul lunii se va transforma într-o factură destul de frumuşică. În momentul de faţă, am ajuns la capacitatea de a face faţă cererii unui oraş întreg în ceea ce înseamnă consumul de salată, busuioc, ridiche şi microverdeţuri. Pentru restul, mai am nevoie de ceva timp dar preconizez că în următorul trimestru voi putea satisface cererea şi pentru celălalte ingrediente iar acest lucru, dezvoltarea în sine, poate să fie destul de costisitoare.
va continua....
Până una alta, vă las să trageţi un ochi la preşul de la intrarea în camera cu “verdeţuri”! 🙂
