Hospitality Corner – Falafelinas [RO]

Salutare!

Bine v-am găsit la un nou episod din cadrul ediţiei “Hospitality Corner”, rubrică în care vreau să fac cunoscute persoane care m-au impresionat de-a lungul timpului şi care au deprins “arta ospitalităţii” din România şi dincolo de ea.

Următoarea experienţă pe care vreau să vi-o relatez s-a întâmplat anul trecut, în cadrul trade show-ului “Athens Bar Show”.

Am fost de mai multe ori aici şi anul trecut ne-am gândit să ne luăm cazare undeva mai aproape de locul unde s-a organizat. Zis şi făcut, fix la 5 minute de mers pe jos am găsit o cazare. Simpluţă, drăguţă, dar nu acesta este subiectul de astăzi.

În drumul spre “tradeshow”, fix aproape de intrare se afla un “fast-food”, Falafelinas,  care ne-a atras atenţia de la început. Foarte simplu ca şi aspect dar decorat cu gust şi cu un meniu care era pe gustul nostru, care avea şi produse pentru noi. Plus de asta, preţurile erau foarte bune. Unele mai bune ca la noi…

Aici am dat peste un tip foarte carismatic pe nume Sotiri. Ne-a atras de la început modul lui de abordare, modul cum interacţiona cu cei care cumpărau de acolo şi faptul că mereu era cu zâmbetul pe buze.

Din momentul în care noi ne-am aşezat la o masă acolo, a venit să stea de vorbă cu noi, ne-a dat să gustăm din preparatele pe care le avea acolo şi din vorbă-n vorbă am făcut cunoştiinţă. Noi eram trei persoane, el era singur. Am mâncat acolo, am plătit şi am plecat.

Ne-a impresionat foarte mult şi ne-a făcut plăcere să mâncăm acolo aşa că am hotărât să mai facem o încercare. Următoarea tură am rămas surprinşi că ne ştia pe fiecare în parte după nume şi preferinţele noastre culinare. (de ex, mie nu îmi plac măslinele sau ceapa)

Ce am observat este faptul că nu numai cu noi făcea aşa, ci şi cu restul lumii. Acesta era stilul său de a-şi atrage clientela şi chiar avea success, mereu era coadă la el.

Într-o seară când ne întorceam de la “Clumsies”, am zis să ne oprim la el să ne luăm ceva pentru a doua zi că plecam foarte de dimineaţă şi nu aveam de unde să ne luăm de mâncare la ora aceea. Cât am stat acolo, am mai mâncat ceva însă Bianca nu a vrut să îşi ia nimic pentru că era sătulă. În timp ce stăteam noi acolo şi mâncam, dintr-o dată, un scuter trage lângă noi. De pe scuter se dă jos un domn cu o comandă şi intră în acest fast-food. Lasă comanda şi pleacă iar la scurt timp, Sotiri, care era şi proprietarul localului (am uitat să menţionez) iese afară cu o caserolă şi i-o oferă Biancăi:“-Best pancake în Athens”!

Am rămas toţi trei mască! Pentru că el nu avea deserturi iar Bia nu a vrut nimic, a comandat din altă parte o porţie de clătite pe care el a plătit-o şi i-a oferit-o ei.

Nu vă gândiţi că ne-a cucerit cu o porţie de clătite. Pur şi simplu gestul, faptul că s-a gândit că dacă este sătulă, poate are loc pentru un desert.

Vedeţi voi, a lucra în industria ospitalităţii nu înseamnă doar să faci cocktail-uri mega fentoase şi alte lucruri de genul acesta. Este vorba de gesturi mici, făcute din inimă, fără a avea vreo aşteptare. Cine ştie, poate veţi cuceri pe veci pe cineva...

 

În ceea ce ne priveşte, data viitoare când vom merge la “Athens Bar Show” cu siguranţă acolo ne vom lua prânzul şi cina!

Toate cele bune,

Mihai