Mică incursiune în lumea romului [RO]

Salutare,

Bine ne-am regăsit în noul an. Sper că sunteţi cu toţii bine şi dornici de noi experienţe, pentru că anul acesta vom vorbi despre foarte multe lucruri interesante.

Astăzi este rândul romului, unul dintre cele mai consumate băuturi distilate la noi, posibil şi din cauza versatilităţii sale în mixuri.

Nu cred că este cineva care să nu fi auzit măcar o dată de băuturi precum Cuba Libre sau Mojito şi din acest motiv am decis să abordez acest subiect.

Rom-ul este printre noi de foarte mult timp, iar istoria acestui distilat a fost mereu strâns legată de istoria trestiei de zahăr, materia primă din care se obţine această băutură.

Undeva prin anul 4000 î.Hr., încep să apară primele culturi de trestie de zahăr în Asia şi încet-încet, oamenii încep să conştientizeze importanţa sa şi beneficiile care le poate oferi.

Munca pe plantaţiile de trestie de zahăr a fost mereu istovitoare, de aceea majoritatea celor care lucrau acolo erau sclavi, aduşi din Africa ce primeau drept “răsplată” după munca depusă o licoare magică, de o duritate ieşită din comun, bogată în conţinutul alcoolic. Odată “savurată” această băutură misterioasă, cei ce o consumau scoateau un răget ieşit din comun, ca de fiară sălbatică iar de aici băutura a căpătat numele de “rumbullion” ce mai târziu a fost scurtată la “rum”.

Există mai multe legende legate de apariţia romului şi denumirile pe care le-a primit de-a lungul timpului, însă navigând prin toată nebuloasa aceasta, un lucru este sigur: Cristofor Columb este responsabil pentru răspândirea culturilor de trestie de zahăr pe întreg mapamondul.

Odată ajunsă în climatul cald, care este cel mai potrivit pentru dezoltarea sa, trestia de zahăr a început să rodească într-un ritm foarte vioi, lucru ce a dus la apariţia a multor mori de trestie de zahăr ce se ocupau cu procesarea ei.

Pentru a putea fi procesată, trestia trebuie să îndeplinească anumite criterii cum ar fi procentajul de apă (75%), conţinutul de zahăr (10%) şi ponderea fibrelor care trebuie să fie undeva la 15% din volumul total.

Din momentul în care trestia de zahăr este tăiată, ea trebuie dusă cât mai repede către centrul de colectare şi este stoarsă imediat cu ajutorul unor tamburi pentru a extrage sucul proaspăt, bogat în zahăr şi minerale.

Mai departe, din suc se poate produce melasă, printr-un proces de fierbere care facilitează apariţia cristalelor de zahăr, sau se poate pune la fermentat. Aici avem şi o primă subdiviziune a romurilor: industrial şi agricol, cel industrial fiind produs din melasă iar cel agricol din sucul proaspăt.

Prin procesul de fermentare, se obţine alcool-ul, având o tărie de aproximativ 10-12%. În momentul acela, rezultatul obţinut seamănă cu un vin din trestie de zahăr care este transportat mai departe către alambice pentru a fi distilat.

În urma acestui proces, tăria alcoolică este ridicată iar acest proces poate fi repetat de mai multe ori, în funcţie de dorinţele producătorului. Odată terminat acest proces, lichidul obţiunut este supus maturării, un proces îndelungat prin care distilatul ia contact direct cu lemnul din butoaie pentru a căpăta noi şi noi arome, obţinute din interacţiunea cu lemnul.

După perioada de învechire, romul este filtrat şi poate fi diluat cu apă pentru a ajunge la tăria alcoolică dorită. Mai departe, poate avea caramel adăguat pentru culoare şi este trimis către divizia de îmbuteliere, unde ajunge în sticle iar mai apoi este trimis către distribuţie, într-un final ajungând în barurile noastre sau pe rafturile magazinelor.

Sper că v-a plăcut mica noastră incursiune în lumea romului, iar data viitoare când mergeţi în barul vostru preferat, nu uitaţi să rugaţi barmanul să vă prepare un cocktail pe bază de rom.

Toate cele bune,

Mihai

Articolul original îl găsiţi aici!