Barmanul – unităţi de măsură [RO]

Salutare!

Acum câţiva ani când te duceai la un interviu, una din întrebările ce îţi era adresată de către angajator era : câte “cocteiluri” poţi să faci? În funcţie de răspuns, ştiai pe loc dacă vei fi acceptat în noua echipă sau nu. Niciodată nu am înţeles genul acesta de abordări, de parcă dacă ştii un număr mare de băuturi, asta înseamnă automat că eşti un barman bun. Mai auzeam discuţii prin baruri: Ion ştie să prepare 40 de băuturi. E tare, dar nu se compară cu Marcel, care ştie să prepare 100 de cocktail-uri.

La început am fost foarte aproape să cad şi eu pradă acestui miraj însă mi-am dat seama foarte repede că nu contează câte băuturi ştii să prepari ci sunt foarte multe alte aspecte, care adunate pot spune despre tine că eşti un barman bun sau nu. Câteva le voi acoperi astăzi cu voi iar câteva le voi lăsa pentru ediţii viitoare.

Din punctul meu de vedere o primă diferenţă între un barman profesionist şi unul amator o reprezintă modul cum tratează oaspeţii. Da, ospitalitatea este unul dintre cele mai importante (dacă nu cel mai important) aspecte ale industriei noastre însă sunt foarte puţini care văd acest lucru. Ştiu, am mai deschis acest subiect şi în articole anterioare însă se pare că mai este nevoie să îl parcurgem de cel puţin câteva ori. Dacă ospitalitatea ar fi o unitate de măsură, atunci cu siguranţă aş propune ca barmanii să fie măsuraţi cu ea. Aţi fi surprinşi ce rezultate pot apărea…

Bineînteles, ceea ce am spus mai sus reprezintă tot ceea ce se întâmplă în faţa perdelei, dar cum rămâne cu ce se întâmplă în spatele perdelei? Ce se întâmplă cu acele momente pe care oaspetele nu le vede (sau nu ar trebui să le vadă) şi totuşi ele se întâmplă? Era o vorbă care circula pe internet şi spunea că o persoană care este drăguţă cu tine, dar nu este drăguţă cu ospătarul, nu este o persoană drăguţa deloc.

Acest lucru cred că poate merge mai departe şi în lumea barului unde asistăm la numeroase scene în care barmanul are o poziţie de superioritate faţă de ospătari, pentru simplu motiv că este barman.

Majoritatea afacerilor din domeniul HoReCA care dau greş din lumea aceasta au printre motive faptul că echipa care se ocupă de operaţiunile zilnice nu este calibrată, este destabilizată şi nu poate funcţiona normal din cauza acestor mici tensiuni care se produc zilnic. Nu cred sub nici o formă că barmanul este superior unui ospătar. Sunt pur şi simplu două chestii diferite. Da, sunt de acord că trebuie să colaboreze foarte bine însă nu o să vedeţi niciodată un atacant certând portarul, deşi ambii au acelaşi scop.

De curând comitetul care acordă premiile “James Beard” în America (echivalentul premiilor Oscar pentru vedetele de cinema, dar în HoReCa) au cerut votanţilor atunci când îşi aleg favoritul, să ia în considerare şi atitudinea sa vis-à-vis de colegi şi de cei cu care interacţioneaz㸠ceea ce mi se pare de bun augur. Acest lucru ar trebui să se răspândească şi în lumea barului, pentru că din nefericire încă mai sunt barmani care au o atitudine nepotrivită

Degeaba ştii meserie dacă ești diametral opus ca și caracter. Aşadar, acestea fiind spuse, dacă atitudinea ar fi o unitate de măsură, atunci cu siguranţă aş propune ca barmanii să fie măsuraţi cu ea…

Vedeţi voi, acestea sunt doar două “mici” aspecte pe care le-am parcurs astăzi şi nici măcar nu am vorbit despre partea tehnic㸠despre meseria propriu-zisă, pentru că sincer, nu contează. Orice se poate învăta pe lumea aceasta, mai puţin partea de ospitalitate şi de atitudine. Cu una te naşti iar pe cealaltă o dobândeşti pe parcurul vieţii, aşadar contrar opiniei populare, nu oricine poate să fie barman!

Toate cele bune,

Mihai Fetcu