Amestecături [RO]

“Cum? Amestecături? Eu nu beau aşa ceva! Prefer oricând ceva de casă, natural, o palincă ceva…”

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu am auzit replica asta de foarte multe ori. Ce este şi mai trist este faptul că o aud şi astăzi iar cu acest lucru în minte m-am gândit să scriu acest articol despre două dintre cele mai misconcepute lucruri din sfera aceasta a barului din România.

Am văzut de foarte mult timp încoace o aversiune faţă de “amestecături” şi de multe ori când propui o băutură mixată sau un cocktail unui oaspete te loveşti direct de un refuz categoric. Unul din motive este faptul că dacă bei “amestecături” te îmbeţi mai repede sau mai rău!

Unul din job-urile barmanului este şi cel de consilier atunci când vine vorba despre alcool şi responsabilitate socială şi cred că acest program lipseşte cu desăvârşire din baruri. Pentru că dacă ar fi, oamenilor li s-ar explica că nu “amestecătura” este problema ci poate modul cum este consumată. Mai concret, nu faptul că amesteci mai multe chestii într-un pahar îţi sporeşte starea de ebrietate, ci faptul că atunci când consumi alcool, ori nu bei cu măsură, ori nu te hidratezi, ori nu eşti mâncat, ori sunt alte cauze. Gândiţi-vă aşa: atunci când prepari un cocktail cu ajutorul shaker-ului de bar, (şi nu numai) nu faci decât să aduci acele ingrediente ce au densităţi diferite la un numitor comun. Practic, dintr-o “amestecătură” obţii ceva unitar. Nu mai vorbim de faptul că prin această metodă adaugi şi apă (prin diluţie) iar asta nu face decât să scadă tăria alcoolică a preparatului. Uneori chiar şi cu 25%. Prin concluzie, în unele cazuri, este mai indicat să bei nişte “amestecături” decât ceva simplu, natural, de casă.

Cu siguranţă fiecare dintre voi aveţi pe cineva la ţară care are un cazan de ţuică şi care fără doar şi poate este maestru în producerea alcoolului. Oamenii îşi produc singuri băuturi de foarte mult timp iar acest obicei este bine înrădăcinat şi la noi dar întrebarea este cât de bune sunt acele băuturi? Cât de naturale? Cât de “de casă” şi până la urmă ce înseamnă acest lucru?

Există pre-concepţia la noi că băuturile spirtoase conţin chimicale, că nu sunt bune pentru noi iar de aceea preferă băuturi făcute “în casă”. Pentru că sunt mai bune când de multe ori realitatea este alta.

Dacă luăm un exemplu simplu şi anume procesul de distilare, gândiţi-vă că oamenii aceia care produc băuturi au o experienţă şi o pricepere enormă. Ca să fii maestru distiler în primul rând trebuie să fii înzestrat cu nişte calităţi ieşite din comun. Să reuşeşti să distingi zeci sau sute de arome diferite. Să îţi antrenezi simţurile zi de zi pentru a putea face o separare corectă a distilatului.

Să vă explic: atunci când distilezi ceva, lichidul care iese prin alambic (cazan) se împarte în 3 părţi: cap, inimă şi coadă. Capul, prima parte care curge este plin de substanţe care nu sunt bune pentru corpul omenesc (printre care şi metanol) şi de cele mai multe ori se aruncă ori se colectează şi se trimite către industria farmaceutică pentru procesare. Partea care urmează, inima, este ceea ce caută producătorii, coloana vertebrală a oricărui distilat finit, distilate precum vodka, rom, whisk(e)y, etc. Ultima parte este coada şi este plină de substanţe aromatizante care se folosesc mai departe pentru caracterul final al distilatului.

Experienţa şi dibăcia maestrului distiler intervine atunci când trebuie făcute aceste separări pentru a avea un produs finit numai bun de consumat. Câţi dintre cei pe care îi cunoaşteţi că produc alcool de casă fac aceste separări? Mai mult decât atât, câti oameni după distilare desfac alambicul şi îl curăţă corespunzător? Câţi dintre cei pe care îi cunoaşteţi că produc alcool de casă adaugă apă la final pentru a avea o tărie alcoolică moderată? Câţi folosesc apă pură pentru a face procesul de distilare? Câţi?

Eu? Prefer oricând o amestecătură în pofida unui distilat “de casă”, “curat” şi “natural”.

Toate cele bune,

Mihai Fetcu