Salutare,
Cu pandemia în toi, se pare că nu prea am învățat nimic… Am continuat la fel ca şi până acum, cu speranța că se va schimba ceva (şi) în lumea noastră şi iată-ne ajunşi cu un an (şi ceva) mai târziu la fel de orbi şi la fel de surzi.
Acestea fiind spuse, înainte să vă întrebați dacă am luat-o razna cumva şi am început să dau sfaturi medicale, eu zic să vă liniştiți sau cum ar zice un mare clasic în viață, calmați-vă țâțişoarele, că nu este vorba despre “acea” imunizare.
Cei care mă cunoaşteți, probabil ați văzut că nu prea vorbesc despre chestii pe care nu le stăpânesc. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, nu prea vorbesc deloc, dar în schimb scriu râuri întregi la tastatură, locul unde mă simt în elementul meu.
Nu pentru că aş fi vreun războinic al tastaturii, ci pentru că sunt adeptul comunicării scrise. O dată scris ceva, rămâne scris, mai poți reveni asupra acelui lucru ori de câte ori ai nevoie, atât tu, cât şi ceilalți care găsesc valoare în ceea ce scrii.
Acesta este şi unul din motivele pentru care nu (prea) răspund la telefon, pentru că la fel ca restul lumii, sunt rare ocaziile în care stau la telefon şi nu fac nimic. De regulă, mai fac şi o altă activitate şi atunci atenția mea nu este 100% din păcate asupra convorbirii şi există şansa să pierd elemente sau chiar să dau rateuri.
Poate o să vă povestesc o dată cum eu conduceam bine merci, când am decis să răspund la telefon (ştiu, ruşine să îmi fie) şi în urma convorbirii la telefon, eu am acceptat să iau un festival care nu făcea nici un sens pentru mine şi care m-a dat peste cap o bună perioadă de timp. #pățăşti
Acum că v-am mai încălzit un pic, haideți să trecem la treabă şi să înceapă imunizarea!
Da, veți simți o înțepătură mică, nu foarte dureroasă, dar cât să înțelegeți că este şi va fi în continuare despre viitorul nostru. Despre viitorul nostru şi al generațiilor care urmează, aşa că nu vă faceți probleme pentru o mică “înțepătură”. Pe vremuri, când am început eu, era cu palme peste ceafă, şuturi în dos, legea “veteranului”, etc. Toate acestea sunt pe cale de dispariție, dar v-ați pus vreodată întrebarea “de ce”?
Cum se face că sunt din ce în ce mai rare cazurile când auzim de aşa ceva?
Răspunsul este simplu: imunizarea de turmă!
Toți cei care au trecut prin "boală" şi-au dat seama că dacă nu acționează, mai există şi (alte) efecte secundare, aşa că s-au decis să ia atitudine. (bravo lor).
Acestea fiind spuse, care sunt “bolile” la care trebuie să ne imunizăm acum în industria noastră?
Păi tot cam aceleaşi pe care le-am enumerat tura trecută. Ce? Credeați că o să dispară peste noapte?
Aşa simplu? Nefăcând nimeni nimic? Ați uitat spusele colegului nostru Bogdan: lumea se schimbă când spunem mai mult |NU| şi mai puțin |DA|?
Aşadar, poate ar fi o idee bună să ne imunizăm la spețe precum:
* neplătirea integrală a salariului pe cartea de muncă – de fiecare dată când povestesc cuiva care nu este horecar, se uită cruciş la mine:
“Cum? În 2021?”
Da, se întâmplă din păcate.
* promisiuni de genul: “ia tu acum o parte şi cum încasez ceva săptămâna viitoare, îți mai dau”.
Dacă eu am lucrat integral, am venit la program, de ce să fiu plătit altă dată?
* la primele întâlniri când la o discuție ni se aruncă pe masă următoarele cuvinte: diferit, unic, concept, gastro, cocktail bar, etc.
Când auziți cuvintele acestea, luați-o la fugă! Mental dacă nu vă permiteți fizic. Fugiți şi nu vă uitați în spate ca în “Sodoma şi Gomora”, deoarece experiența mi-a arătat că aproape de fiecare dată totul este umflat cu pompa, artificial şi că din localul de poveste care ți-a fost prezentat, nu rămâne decât o (altă) struțo-cămilă, cum se poartă pe la noi: afară-i vopsit gardul şi înăuntru spălăm cu apă rece.
* persoanele toxice din industrie
Încă este plin de hateri, de combinatori, de miserupişti, de mercenari care nu vor să pună umărul la treabă, orice ai face. Dacă ei nu fac curat după ei în bar, credeți că vor vrea să #susținăbarmaniiromâni?
* relațiile cu brandurile
Două romane aş putea să scriu aici, însă o să mă rezum la un singur lucru pe care l-am învățat acu’ mulți ani de la Jim Meehan: There.Is.No.Free.Lunch!
Ca să continui cu englezismele, “picture or it didn’t happen”! Tot ceea ce s-a discutat, scris, redactat, printat, semnat, AVANS încasat şi la revedere.
Prea multe decizii le luăm pe fugă, în febra momentului, bazate doar pe o strângere de mână, care din păcate, pentru unii nu prea mai valorează nimic şi la final ne alegem cu cotorul (pun intended) iar persoanele respective nu ne mai răspund la telefon după aceea. Să ridice mâna sus cei care au pățit-o! 😊
Acestea sunt doar câteva exemple care mi-au venit în cap acu’ rapid în pauza de masă, cu siguranță sunt mult mai multe lucruri pentru care trebuie să ne imunizăm. Ce obținem prin această imunizare de turmă?
Scăpăm de viruşii din industria noastră, care au îmbolnăvit tot sistemul acesta. Remediul este la noi şi în fiecare dintre noi. Nici măcar nu este nevoie de implicații externe, putem să ne gospodărim şi singuri.
Încercați prima oară cu |NU|: nu mai vreau, nu mai accept, nu mai îmi pierdeți timpul, etc..
Sfatul meu?
Ieşiți în lumea reală, pe termenii voştri şi începeți să dezvoltați anticorpi în mod natural. În felul acesta, laptele se va separa de cremă iar viruşii vor ajunge la lada de gunoi a istoriei bartending-ului românesc.
Acestea fiind spuse, cum stați cu anticorpii? 😊
Toate cele bune,
Mihai Fetcu
