“Ie timpu’ să…” [RO]

...o luăm la fugă! La propriu. Să o luăm goană ca la maraton. Fără să ne uităm în spate...

Spre ce să alergăm? Cum spre ce? Spre ORICEaltceva. Dragii mei, acum pe sfârşit de an, ţin să vă anunţ că există o specie de oameni printre noi care ne urmăreşte de ceva timp şi care ne răpeşte de ceea ce avem mai important. Aceşti oameni se numesc „t.i.m.e.w.a.s.t.e.r.s”.

Sunt peste tot. Este o epidemie. Cea mai mare din ultimul secol!

Cum s-a ajuns aici?

Păi e simplu! Majoritatea persoanelor nu dau doi bani pe timpul lor, nu îl văd ca pe o resursă importantă aşa că implicit, nu dau doi bani nici pe timpul nostru. Pur şi simplu nu contează pentru ei. Uneori nu contează nici pentru noi. Dar ar trebui?

Păi să vedem. Din toate resursele pe care le avem, timpul este printre puţinele resurse care este epuizabilă. S-a terminat, ai dat colţu’, la propriu! Sună morbid, dar asta este! Când a sunat gongul, este „game-over”. Timpul nu îl poţi întoarce, oricât ne-am dori...

Am văzut un spot interesant acum câţiva ani şi spunea cineva cam aşa: „dacă ai primi în fiecare zi 86.400 de $ şi ţi-ar spune că ai 24 de ore să îi cheltui, ce ai face? Mai mult ca sigur, majoritatea dintre noi ne-am arunca în cheltuieli. Care mai de care. Îţi trebuie, nu îţi trebuie, nu mai contează, maine vin alţi $. Dacă stăm să ne gândim, facem aşa şi cu timpul? Profităm de el sau ne batem joc?

Pentru mine timpul *meu* este foarte important! Mereu a fost şi mereu va fi, de aceea niciodată nu mi-a plăcut ca cineva să ia decizii pe timpul meu. Pentru că este al meu şi eu hotărăsc ce să fac cu el. Dacă vreau, lucrez, dacă nu, stau şi mă joc C.S 1.6 cu steam. :>

Pe lângă faptul că eu vreau să decid ce fac cu timpul meu, la fel de mult tot eu vreau să decid cu cine vreau să îl împart. Pentru că este al meu. Ṣtiu că sună puţin egoist, dar o dată ce înaintezi în această frumoasă industrie a ospitalităţii, îţi dai seama că nu toţi merită timpul tău şi că este o şansă foarte mare să dai peste acei t.i.m.e.w.a.s.t.e.r.s despre care v-am spus mai sus. Cine sunt aceştia? Păi, ei ar putea fi oricine, pot lua orice formă humanoidă şi se pot deghiza în fel şi fel de personalităţi care aparţin de baruri, branduri, importatori, furnizori, etc. Cum poţi să îţi dai seama că cel de lângă tine poartă acest „virus”?

Dacă eşti la început şi nu ştii, îţi las mai jos un mic ghid care să te ajute să identifici mai uşor genul acesta de persoane. Dacă eşti ca mine, cu ceva vechime, nu cred că mai este nevoie să îţi zic, pentru că mai mult ca sigur ţi-ai format deja o opinie bine conturată. Aşadar, indicii care îţi arată când cineva îţi pierde timpul:

* Colaborarea cu noi va fi ca o rampă de lansare pentru tine

Asta de regulă vine atunci când se pune la cale un parteneriat. Când cineva vrea ceva de la tine, care implicit va ocupa o bună parte din timpul tău şi nu vrea să îţi ofere nimic la schimb, pentru că tu vei avea marea ocazie să îţi desfăşori activitatea pe platforma lor. „Not cool” Fiecare ar trebui să fie remunerat pentru activitatea pe care o desfăşoară şi momentan recomand voluntariatul pentru organizaţii precum Crucea Roşie.

* Nici nu ai idee câte uşi îţi pot deschide

În 12 ani de carieră, am primit multe propuneri de genul acesta, dar în mod ciudat toate uşile eu le-am deschis şi tot eu le-am închis. Ṣi acum fac acelaşi lucru. De fiecare dată când mă duc la baie, automat închid uşa după mine. Oare cum fac asta?

Este exact ca în exemplul de mai sus. E cineva care vrea să faci ceva *moka* pentru el/ea cu promisiunea că pe viitor te va ajuta, lucru care cel mai probabil, nu se va întâmpla niciodată.

Dacă nu eşti multimilionar ca să ai angajat un valet, nu ai nevoie de nimeni să îţi deschidă uşile, poţi şi singur, fără să te compromiţi!

* Hai să stăm de vorbă, să vedem ce putem face

Statul acesta de vorbă, trebuie să recunosc că mi-a mâncat foarte mult timp la început. Aşa este, eşti tânăr, entuziast, vrei să schimbi lumea şi crezi că toţi vor acelaşi lucru. Din păcate, la sfârşitul zilei, realitatea câştigă şi nu prea se întâmplă aşa. Din propria experientă, când cineva te abordează aşa, nu are nici un plan, vrea să facă ceva, dar nu ştie ce şi cum şi se bazează cumva pe tine să deblochezi aceste enigme. Nu numai că o să pierzi o grămadă de timp încercând să desluşeşti aceste mistere, dar şansele ca după ce tu vii cu nişte propuneri să fie respinse din start sunt foarte mari. Astăzi când primesc genul acesta de propuneri, le spun simplu: trimite-mi pe mail planul şi vorbim după. Nu are rost să pierd eu cel puţin două ore ca să ne vedem la o cafea şi să vorbim despre nimic. Pentru asta există Tik-Tok.

* Până să îţi faci mâna...

...bagi gratis ca eroul. Nu o să vă spună nimeni în faţă acest lucru, dar cam la asta se rezumă. Eşti la început, înveţi, deci timpul tău şi implicit efortul nu contează. Când ajungi cineva, poţi să ceri bani sau alte chestii, deocamdată, nu ai mâna formată.

Dacă lucrezi cu cineva care nu prea le are, e simplu. Dă-i chestii uşoare de făcut sau mai puţine lucruri ca şi cantitate. Îşi va forma mâna, dar trebuie remunerat. Astfel, în caz contrar, el îşi va forma mâna *pe gratis* dar la finalul uceniciei, va pleca la altcineva pentru că tu eşti zgârie-brânză şi atunci cine pierde? Tu, bineînţeles, pentru că trebuie să cauţi un alt om, să îl formezi, etc.

* Maestrul şi ucenicul

Mereu am fost de acord că dacă vrei să înveţi, poate ar fi o idee bună să te duci pe lângă cineva bine pregătit. Un mentor, un maestru, cineva acolo, de unde „să furi meserie”. Bine, excludem ultima parte pentru că nu sunt de acord cu ea, dar cum spuneam să stai pe lângă unul pe care tu consideri că este bun în ceea ce face. Este bine să prestezi chestii pentru el sau în beneficiul lui, dar aici trebuie să existe o limită!

Țin minte acu’ ceva timp, am lucrat pentru o personalitate din România. Mare om, mare caracter. Influencer cu acte în regulă. M-a atras faptul că persoana era cumva din acelaşi aluat, aveam acelaşi background aşa că am zis că nu ar strica o colaborare. Gratis.

Mi-am făcut temele, mi-am făcut calculele şi am zis că merită. După ceva timp, s-a ivit ocazia să lucrez pentru acea persoană, pe bani. Eu trebuia să îmi măresc volumul de muncă depus de patru ori, ceea ce însemna cheltuieli de patru ori mai mari, iar el a decis că pentru munca mea, suma de 100 de lei pe lună ar fi tocmai bună. Eu am decis că nu şi acesta a fost finalul. Nu a fost niciodată vorba de bani, având în vedere că iniţial eu am gândit proiectul să lucrez gratis, dar 100 de lei mi s-a părut jignitor. Nu pentru că eu aş fi mare sculă în basculă, dar e clar că undeva există o discrepanţă şi persoana respectivă nu este un model de urmat. Cât despre uşi deschise şi rampe de lansare, ei bine, într-un an de zile m-a sunat o singură dată pentru că avea nevoie să îi comand nişte chestii din America. În rest, să auzim numai de bine. Ei bine, câteodată câştigi, câteodată înveţi!

Acestea au fost doar câteva exemple, sunt sigur că sunt mult mai multe şi voi aţi trecut la fel prin ele sau mai mult decât atât, aveţi printre voi t.i.m.e.w.a.s.t.e.r.s. Dacă aveţi o poveste interesantă, daţi-mi un mesaj în privat sau lăsaţi un comentariu aici, să vedem cu toţii.

La mulţi ani!

Mihai Fetcu