Ascensiunea şi decăderea unui barman semi-profesionist [RO]

Ai intrat de mic în lumea asta! Poate ai avut pe cineva din familie care lucra sau vreun prieten sau pur şi simplu ţi-a plăcut mereu să ieşi la terase. Ai fost mereu atras de ce se întâmplă în această lume. De vânzoleala continuă, de frenezia ce poate cuprinde un local atunci când prinde viaţă...

Te-ai decis! Nu vrei să fii la fel ca toţi colegii tăi care optează pentru meserii serioase şi vrei să intri în industria asta. Depui un CV şi eşti acceptat. Începi de jos, ca oricare alţii. Speli, cureţi, cari şi (re)setezi chestii.

E mult de muncă, dar îţi place! Ai ocazia să faci dintr-un colectiv şi să câştigi primii tăi bani! Norocul sau ghinionul tău că dai de o echipă „veche”! Oameni unşi cu toate alifiile şi care experimentează industria asta de când tu probabil erai în faşa. Oameni care lucrează în acelaşi loc de ani de zile dar care se plâng constant. De orele de muncă, de salariul mizer, de clienţii (nu oaspeţii) care nu ştiu să mănânce şi să bea şi de colegii care nu ştiu meserie.

Unii te simpatizează că eşti mic şi drăguţ şi vor să te ajute, să îţi paveze calea către succes iar alţii din contră, îţi pun beţe-n roate. Vor să te vadă eşuând. Nu-i nimic, rabzi sau cel puţin asta încerci. Mai stai până prinzi experienţă, după care pleci în drumul tău, să îţi croieşti o carieră.

Timpul trece şi începi să fii remarcat. Ți se oferă o şansă şi vrei să arăţi tuturor că te descurci. Încet-încet ţi se oferă tot mai multă responsabilitate şi eşti încântat. Ajungi să lucrezi şi pe sală şi deja ai contact cu clienţii. Îţi place, eşti vorbăreţ din fire şi observi că oamenii se simt bine în preajma ta. Îi binedispui, îi faci să râdă. Sunt mulţumiţi de tine şi te recompensează. Faci pentru prima oară tips! Nu-ţi vine să crezi! Eşti plătit extra pe lângă salariu. Ai un moment „AHA”! Realizezi că dacă îţi faci treaba mai bine, poţi fi recomensat mai mult!

Tragi mai tare pentru că vrei mai mult! Dar nu poţi mai mult, pentru că nu ai o calificare. Tot ce ai făcut până acum nu a fost decât să faci un ban în plus să ai la şcoală. Nu mai este suficient şi eşti decis să mergi până în pânzele albe.

Te înscrii la un curs de calificare. Nu îţi vine să crezi ce univers descoperi acolo. Fel şi fel de băuturi, fel şi fel de instrumente, fel şi fel de tehnici. Îţi dai seama că meseria asta îţi poate oferi mult mai mult decât ai crezut la început şi te-ai decis! Vrei să treci la profesionişti! Vrei să lucrezi într-un bar unde se fac cocktail-uri, unde se mixează chestii, unde poţi evolua!

Termini cursul cu „magna cum laude” şi te duci la vânătoare! Vrei cel mai de fiţă club/bar din oraş unde poţi să îţi etalezi cunoştiinţele proaspăt dobândite de la curs. Vrei să faci băuturi albastre, shot-uri cu foc şi de ce nu, să fii în centrul atenţiei!

Ajungi la barul mult visat şi începi să construieşti. Cărămidă cu cărămid㸠adaugi în fiecare zi. Citeşti, te documentezi, experimentezi! Începi să realizezi că „bărmăneala” este mai mult decât shot-uri, gagici şi distracţie. Poate fi o carieră şi exact asta urmăreşti! Te bagi într-o ghildă de barmani şi începi să fii prezent la tot felul de evenimente: degustări, training-uri, seminarii. Nu te mai saturi de ele! îţi place să faci parte din această comunitate şi modul cum se uită la tine ceilalţi barmani. Nu este o chestie de EGO, dar pur şi simplu tu vrei să arăţi că îţi pasă de ce pui în pahare!

Trece o perioadă şi îţi dai seama că este un domeniu neexplorat de tine până atunci în lumea aceasta şi anume concursurile. Vrei să îţi măsori nivelul tău de cunoştiinţe şi abilităţile tale de bartender şi să vezi unde te situezi în raport cu alţi barmani. Nu te descurci rău, ba dimpotrivă. Eşti printre primii din ţară şi asta te bucură! Îţi dă o satisfacţie aparte, eşti cineva! Faci parte din grupul „ălora buni” şi eşti mândru de tine! Pe bună dreptate, doar ai muncit, ai cheltuit, ai investit! E momentul să culegi recolta!

Tot culegând laurii, scapi din vedere câteva aspecte. Este şi normal, eşti tânăr, în formare. Uiţi de faptul că fiecare competiţie este relativă şi că succesul unui barman nu stă în premiul unui concurs.

Te întorci la bar şi deja te uiţi la colegii tăi cu alţi ochi. Începi să le ceri perfecţiune şi nimic din ce fac ei nu este bine. Nu sunt aşa profesionişti ca tine şi asta te enervează la culme. Te decizi să îi apostrofezi. Deşi până acum erau egalii tăi, acum te vezi nevoit să îi pui la punct. Te cerţi cu ei şi orice le-ai spune, nu înţeleg şi mai mult decât atât, parcă îţi fac în ciudă. Numai pe dos ies lucrurile.

Tu eşti singurul căruia îi pasă de localul acela şi singurul care munceşte cu adevărat. Stai, te gândeşti şi iei o hotărâre: dacă nu toţi sunt la fel de harnici şi pricepuţi ca tine, nu ar trebui să aibă aceleaşi şanse la tips. Aşa că decizi să modifici raţia la tips. Mai mult pentru tine şi mai puţin pentru ei. Este si normal, doar tu ai investit, ei nu fac nimic. Stau toată ziua pe telefon.

Nu ţi se pare important să îi anunţi şi pe ei că ai făcut această modificare şi decizi să ţii secretul acesta pentru tine. Oricum nu vor observa, că şi aşa nu îi duce capul.

În mod normal, nu ai nevoie de surplusul din tips, dar asta este metoda ta de a-i pedepsi. Nu fac ce trebuie, îi arzi la bani. Te simţi bine în rolul de justiţiar, puterea este la tine!

Mixologia se dezvoltă, apar ingrediente noi, instrumente, aparate. Este foarte greu să ţii pasul cu tot ce se întâmplă. Ai vrea să le ai pe toate, dar nu ai posibilitate.

Vorbeşti cu cei din conducerea localului unde lucrezi şi din păcate, ei nu îţi împărtăşesc pasiunea şi nu vor să investească în noile shakere marca Tom Dyer. Eşti supărat, nimeni nu te înţelege aşa că decizi să îi pedepseşti şi pe ei! Încet-încet, începi să îţi aduci aminte de lucrurile pe care le-ai învăţat atunci când ai fost în compania celor din garda veche. Micile şmecherii pe care le făceau ei pentru a-şi rotunji veniturile. Dintr-o dată nu mai baţi tot pe casa de marcat iar bonul fiscal îl doar unde este musai. În rest, tot plusul de pe bar îl bagi la tine în buzunar. Doar îl meriţi, ai muncit pentru el.

În mod real, nu ai nevoie de aceşti bani. Provii dintr-o familie bună, ai tăi te-au educat de mic şi ţi-au spus că nu este bine să iei ceva ce nu ţi se cuvine, dar nu te poţi abţine. Îţi place într-un fel hora în care ai întrat şi vrei din ce în ce mai mult. E faină mixologia dar începi să realizezi că nu ţine de foame!

În loc să te gândeşti la alte variante pentru a câştiga în mod cinstit, ţi-e mai uşor aşa. Nimeni nu se prinde şi trăieşti pe picior mare. Din ce în ce mai mare, însă ai uitat un lucru: că oamenii sunt diferiţi şi nu toţi se încadrează în sertarele pe care le-ai construit.

Încet-încet oamenii se prind. Îşi dau seama că ceva nu este în regulă şi încep să vorbească. Nu mai au încredere în tine şi încep să te ocolească. Când vine vorba de recomandări, numele tău nu mai este printre opţiunile lor. Eşti marginalizat şi încet-încet, conducerea îşi dă seama că ceva nu este în regulă cu vânzările lor. Orice ar face, tot pe minus iese casa. Se gândesc că este vreo problemă de sistem, nicidecum că barmanul lor preferat ar sta în spatele aceste operaţiuni.

Într-un final eşti prins! Cu dovezile în faţă, bineînţeles că negi. Nu ai vrea ca imaginea ta să aibă de suferit, în fond ea este tot ce ţi-a mai rămas şi pe care ai construit-o în timp.

Pleci! Schimbi localul. Mai schimbi încă unul şi încă unul şi tot aşa. Îţi dai seama că în oraşul tău nu mai ai unde să mergi! Pleci în alt oraş, aceeaşi poveste! Încerci să te reprofilezi, dar degeaba. Se ţin scai de tine poveţele pe care le-ai deprins de la „garda veche”... Încet-încet, anii trec peste tine şi rămâi singur şi al nimănui...

„Din băiatul care-ai fost ai rămas doar un păduche,

Ți-ai pune pistolul la cap, dar s-ar putea să nu te ajute...”

Toate cele bune,

Mihai

* Aceste text este un pamflet şi se va trata ca atare. Orice asemănare cu persoane reale, este pur întâmplătoare