Unde-s mulţi, puterea creşte! [RO]

Aşa era o vorbă din moşi-strămoşi, însă din păcate suntem prea ocupaţi cu lucruri mult mai importante pentru a sesiza acest lucru. De regulă ne gândim cum să fim mai tari, mai şmecheri, mai vizibili iar restul nu (mai) contează…

Acum câţiva ani, să fie prin 2008 dacă nu mă înşel, urmăream un reportaj TV, pe vremea când naţionala noastră de fotbal se afla într-un cantonament. Antrenor la echipă era Victor Piţurcă iar unul dintre jucători era Adrian Mutu. Ce legătură are cu barul? Aveţi puţină răbdare şi veţi afla…

Văzând că băieţii de la naţională nu stau bine la capitolul concentrare, Piţi a început să investigheze puţin situaţia şi şi-a dat seama că băieţii, în frunte cu Adrian Mutu, trăgeau câte un chef seară de seară, cu muzică şi băutură iar a doua zi nu dădeau randament.

Au trecut mulţi ani de atunci şi nu mai ştiu exact care au fost cuvintele lui Victor Piţurcă când a aflat acest lucru dar în linii mari, a avut acest dialog cu Mutu:

“V.P: Băi Mutule, am auzit că seara ţineţi chefuri la voi în cameră…

A.M: Ce-ai mă nea Piţi, unde să ţinem noi chefuri? Nici vorbă de aşa ceva. Ne mai uităm la meciuri şi mai ţipăm, dar nimic de genul.

V.P: Deci dacă urc acum la tine în camer㸠ce găsesc?

A.D: Nimic nea Piţi, ce să găseşti?

V.P: Nu ai băutură sau ceva?

A.M: De unde să am aşa ceva? Nici vorbă.

V.P: Bun. Dă-mi şi mie cheia să mă uit puţin. Să fiu sigur.

A.M: Hai nea Piţi. Ce naiba, n-ai încredere?

V.P: Ba da, dar am chef de o plimbare.

A.M: Bine nea Piţi, se poate să fi băut o bere cu băieţii, dar nimic mai mult.

V.P: (văzând că l-a prins cu mâţa-n sac) Auzi mă Mutule, ştii ceva? O echipă naţională nu stă într-un jucător! Aici, ori te conformezi, ori nu joci. Mai am încă 21 de oameni pe care îi pot pune în teren. Nu trebuie să fii neapărat tu acela.”

Chiar dacă sunt aproape 10 ani de când a fost povestea asta, lucrul acesta mi-a tot rămas în minte şi mi-am adus aminte zilele trecute de el când am fost într-un restaurant. Din momentul în care am păşit înăuntru şi am văzut meniul de mâncare am observat ceva “ciudat”. În descrierea preparatelor, lângă unele ingrediente apărea numele unei persoane care alesese acel ingredient. După puţin research on-line am constatat că persoana respectivă era bucătarul care deschisese acel restaurant. Nimic neobişnuit până aici, am mai văzut meniuri unde apărea poza bucătarului şef sau semnătura lui în dreptul preparatului, însă aici tot ce se întâmpla era legat de persoana respectivă: x a ales asta, x a facut asta, x, x, x, x..Nici un Y. Nici un Z. Nimic. Nu am fost foarte bun la matematică niciodată dar ştiu că pentru a obţine o ecuaţie ai nevoie de mai multe variabile. Nu doar de una singură.  Aşa este şi în industria noastră, a ospitalităţii. Este nevoie de o echipă pentru a realiza ceva. Aşa cum “o echipă naţională nu stă într-un jucător”, aşa şi un restaurant nu pot sta într-un bucătar/barman/ospătar priceput.

Când se întâmplă lucrul acesta, de regulă sunt 2 situaţii care (probabil că) se vor întâmpla mai devreme sau mai târziu:

1. echipa o să se sature ca laurii să îi culeagă doar o singură persoană şi atunci se vor crea tensiuni sau pur şi simplu vor pleca în alt loc unde munca lor va fi recunoscută şi apreciată
2. persoana respectivă o să plece din varii motive (studii în străinătate, îşi deschide localul propriu, este concediat, etc.)

Întrebarea este: ce faci tu ca manager/patron când se va întâmpla acest lucru? Eşti pregătit(ă) pentru aşa ceva?

Un exemplu concret ce pot să vi-l dau este legat de un restaurant din Bucureşti ce s-a deschis şi s-a şi închis după numai 6 luni.

Motivul? “Românii nu au conceptul de fine dining.”

Motivul adevărat? Gestionare proastă a business-ului de la ziua 0 până la închidere.

Ca să vă faceţi o idee, restaurantul s-a deschis în urma unei investiţii de 600 000 Euro. O sumă fabuloasă, însă ce mi-a atras atenţia este faptul că bucătarul şef era adus din străinătate unde coordonase un restaurant cu o stea Michelin şi avea un salariu de 20 000 de Euro pe lună.  Nu contest calităţile sale, probabil sau mai mult ca sigur că merita acei bani însă matematica nu îmi dă pace din nou.

20 000 E x 6 luni = 120 000 E

120 000 E = 20% din 600 000

Ca să ne înţelegem, un grup de acţionari care a deschis un restaurant s-au gândit că ar fi fezabil ca 20% dintr-o afacere să reprezinte salariul unui singur om pe jumătate de an.

Ce nu înteleg mulţi oameni este că ai nevoie de o echipă pentru a realiza ceva. Un singur om, oricât de bun şi de talentat ar fi, tot două mâini şi două picioare are iar ziua sa tot 24 de ore are. Fizic vorbind, nu are cum să înlocuiască efortul unei întregi echipe.

Nu am nici o problemă ca cineva să fie interfaţa unui local, ba dimpotrivă, atât timp cât are o echipă în spate care îl susţine. Toţi cei pe care îi vedem noi peste tot, care au succes, sunt oameni care au o întreagă echipă în spate şi pe care se poate baza. Din punctul meu de vedere, chiar dacă alegeţi ca cineva să fie “star of the show”, echipa trebuie promovată ca un tot unitar.

Mai văd interviuri cu diverse persoane şi încep să zică: eu am făcut, eu am dres, etc când de fapt ar trebui să zică: noi am făcut, noi am dres, etc. Ai făcut un preparat nou care are succes? Super! Prezintă-l ca un efort de grup. Întotdeauna!

Oamenii (consumatorii) au nevoie să ştie lucrurile acestea, mai ales că trăim acum într-o eră în care suntem conduşi de show-urile culinare de la televizor care de cele mai multe ori nu au nici o legătură cu realitatea.

Aşa că, băgaţi-vă minţile-n cap şi hai să dăm mână cu mână…(continuarea o ştiţi şi voi)

Toate cele bune,

Mihai