Trenduri care trebuie să moară [RO]

Suntem în 2018!

Dar suntem oare? Într-o perioadă în care barmani români vor mai mult, tot mai mult, o perioadă în care se aduc specialişti din lumea barului pe bandă rulantă în România, lucrurile par să stagneze... Poate mi se pare mie dar contrastul pe care eu îl văd este halucinant. Sau poate că nu, poate lucrurile chiar o iau într-o direcţie bună dar nu am ieşit eu din bula mea.

Ce pot să spun este că în anul 2018, anul în care vom avea două festivaluri/trade show-uri/ pentru cei din industria ospitalităţii, mai avem printre noi nişte “trenduri”/lucruri care din punctul meu de vedere trebuie să “moară”/dispară! Subit. Fără drept de apel. În ordine absolut aleatorie, ele sunt:

Cireşele maraschino

Aici nu mă refer la cireşele adevărate, care cresc pe coasta Dalmaţiei şi care mai apoi sunt colectate de brand-uri importante precum Luxardo. Nu mă refer nici la acele amarene care sunt culese cu grijă în Italia, cum sunt cele de la Fabbri. Aici mă refer la acele “cireşe” roşu neon, verzi şi albastre. Acele “cireşe” care au pierdut contactul de mult cu realitatea. Acele “cireşe” care nu sunt nici măcar în acelaşi judeţ cu cireşele adevărate. Mă întreb oare, de ce le mai cumpără lumea? Pot să înţeleg că înainte nu găseai nimic şi cumpărai ce se găsea, dar nu uitaţi că suntem în 2018! Ştiaţi că aceste “cireşe” după ce sunt culese sunt lăsate 45 de zile într-o soluţie formată din clorură de calciu (da, cea care se foloseşte şi la soluţiile de deszăpezit) şi dioxid de sulf? Datorită acestui proces, cireşele se îngălbenesc ca după aceea să fie vopsite cu un colorant roşu şi lăsate la înmuiat în sirop de zahăr. Dar nu trebuie să mă credeţi pe mine, puteţi să aflaţi şi părerea celor de la F.D.A (Food & Drug Administration) din U.S.A care clasifică aceste cireşe astfel: “cireşe ce au fost vopsite roşu, impregnate cu zahăr şi aromatizate cu ulei de migdale”. Într-adevăr, preţul dictează dar la câţiva lei borcanul, cam ce credeţi că este acolo, având în vedere cât e preţul de cireşe proaspete? Sfatul meu este să mergeţi pe Luxardo şi/sau Fabbri şi să le lăsaţi pe celălalte să ajungă pe colivă. Măcar aşa au un sens. Până una alta, voi aţi dori aşa ceva în “Old Fashioned-ul” vostru? Eu, unul, NU! Plus de asta, vine vara! Mergeţi la ţară la bunica, culegeţi cireşele, combinaţi-le cu alcool şi faceţi-vă un stoc pe un an întreg.

Sweet & Sour

Oricum aş lua-o, oricum aş întoarce-o, tot nu pot să pricep de ce am avea nevoie de “sweet & sour” îmbuteliat în viaţa noastră. Pentru viteză? Sigur, de ce nu? Dar atunci când alegi să prepari o băutură rapid şi ea la gust este groaznică,  ce ai realizat de fapt?

Pentru textură? Sigur, pot să cred şi asta, dar având în vedere că textura unui “sweet & sour” îmbuteliat este aproximativă cu cea a unui borş, nu cred că ne ajută prea mult.

Pentru consistenţă? Bingo! Toate băuturile preparate cu “sweet & sour” sunt la fel. Adică “horror”! De curiozitate, preparaţi-vă un “White Lady” cu suc proaspăt de lămâie şi zahăr şi unul cu “sweet & sour” şi vedeţi dacă este vreo diferenţă.

Nu duc o luptă împotriva acestui produs. Nici pe departe. Cred că mai departe duc o luptă împotriva lenei şi a indiferenţei. Pentru că dacă barmanii nu ar mai fi leneşi, şi-ar prepara singuri acest mix din lămâie/lime proaspăt stors, zahăr şi alte ingrediente. (după preferinţe) Suntem în 2018, sunt metode şi ustensile prin care putem cântări, măsura, verifica, etc. Nu avem nevoie de varianta îmbuteliată!

Frappé-urile

Frappé-ul a fost inventat în 1957 de către un domn pe nume Dimitris Vakondios în cadrul unui târg internaţional organizat la Salonic, în Grecia. Este o băutură foarte simplă, care conţine cafea, zahăr şi apă (sau lapte uneori). Are chiar şi 3 trepte de clasificare:

Glykós (dulce) -  2 linguriţe de cafea şi 4 linguriţe de zahăr

Métrios (mediu) – 2 linguriţe de cafea şi 2 linguriţe de zahăr

Skétos - 2 linguriţe de cafea şi 0 linguriţe de zahăr

Nu am o problemă cu faptul că la noi se face diferit. Nu am o problemă cu faptul că el conţine tot felul de ingrediente care mai de care mai ciudate. Am o singură problemă: cu sosul de pe pahar. Da, sosul acela de caramel şi/sau ciocolată pus frenetic de către barmani pe pahar înainte de a servi băutură. În cazul de faţă, întrebările mele pentru cei care fac acest lucru ar fi următoarele:

De ce boiţi paharul în halul acela? Cu ce va greşit? Cu ce va supărat aşa de tare, încât aţi decis să îl pedepsiţi în modul acesta?

Am întrebat în stânga şi-n dreapta şi se pare că nimeni nu are o explicaţie logică pentru acest lucru. Atunci stau şi mă întreb: dacă nu există un argument pentru acest lucru, de ce se face atunci?

Mai vreţi?

Vă mai dau!

Fructele de carton

Tot globul pământesc este acum preocupat de paiele de plastic. Este şi normal, plasticul are nevoie de sute de ani pentru a se descompune (asta dacă polimerul respectiv se poate descompune) şi dăunează total mediului înconjurător. O risipă mare, sunt de acord cu acest lucru. Cred că trebuia făcut mai de mult acest pas însă nu acesta este subiectul acestei rubrici.

Eu sunt curios de ce atâta patos pentru plastic şi nici măcar un dram de revoltă pentru acele fructe de carton. Ştiţi voi, acele fructe de carton cu care se ornează anumite băuturi, cândva au fost nişte copaci. Care au fost tăiaţi. Pentru a deveni fructe de carton. Care se pun pe băuturi. Fără rost. E nevoie să explic mai departe?

Acu’ 12 ani îmi sărbătoream majoratul pe o terasă din centrul Braşovului. Fiind major cu acte în regulă, am cerut 3 “Tequila Sunrise” pentru mine şi încă doi prieteni. (nici măcar nu ştiam ce este tequila). A fost prima oară când am văzut aceste fructe din carton. Paharele erau frumos decorate cu aceste fructe. Nu mi-au plăcut nici atunci, nu le văd rostul nici acum.

Borsetele

Nici nu ştiu de unde să încep. O să spuneţi că am ceva cu borsetele… Ştiu că sunt în trend. Ştiu că este |fancy| să porţi vara o borsetă colorată, |stylish|, |chic|. Ştiu. Nu văd nimic rău în asta. Până la urmă este dreptul fiecăruia de a purta orice obiect vestimentar doreşte. Ce nu înţeleg eu este ce caută barmanii cu ea? Pentru ce ai avea nevoie de o borsetă atunci când lucrezi în bar? 

Să ţii banii în ea, nu? Corect. Poţi face acest lucru sau la fel de bine poţi să îi ţii în casă, unde e normal. Sau într-un sertar. Sau dacă nu ai aşa ceva (cine nu are casă de marcat?) poţi folosi un portofel. Nu din acela bădăran, ci unul |smart|. Care să nu ocupe mult spaţiu, care să fie uşor de manipulat şi care să te ajute, nu să te încurce. Am zis şi mai sus, suntem în 2018, există fel şi fel de |device-uri| / |gadgeturi| de care te poţi folosi. Lăsaţi borseta aia ponosită deoparte! Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul…

Nu ştiu. Poate sunt eu prea învechit. Atunci când am crescut eu, borsete aveau cei care vindeau în piaţă, cei care vindeau îngheţată la cornet din dozator şi naşii de pe tren. (nu că ar fi ceva rău legat de aceste meserii) Poate s-au schimbat vremurile.. Habar n-am!

Carafele de vin

Sunt localuri care servesc vin în carafe. Nici o problemă! Sunt localuri care servesc vin în carafe urâte. Încă o dată, nici o problemă. Problema este atunci când se iau acele carafe şi se servesc alte preparate în ele. Cum ar fi limonadele. Să o luăm logic: cineva a stat ceva timp, s-a gândit, a calculat, a desenat, a proiectat un vas de servire (carafa) care trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru a servi vinul. De ce credeţi voi că ar fi OK să schimbaţi acest lucru, alocându-i o altă întrebuinţare? Sunt servere special concepute pentru limonade. Care îndeplinesc anumite lucruri, etc. Nu trebuie decât să dai un search pe Google şi ai să afli. E chiar simplu!

Cam astea sunt lucrurile care trebuie “să moară”! Voi ce alte exemple mai ştiţi?

Toate cele bune,

Mihai

P.S: Ştiu că o să pierd din urmăritori după articolul acesta dar hey! Suntem în 2018 şi nu la Mr. Popularitate! XoXo

No Comments Yet.

Leave a comment