Barman, cel mai probabil

Salutare,

Iată că uşor-uşor, cu paşi vioi, anul acesta se împlinesc 10 ani de când am păşit pentru prima oară în această industrie a ospitalităţii…

Îmi amintesc cu drag când am intrat pentru prima oară într-un bar adevărat şi am rămas pur şi simplu fascinat de câte sticle erau acolo şi cât de interesante erau poveştile din spatele lor.

Instant mi-am dat seama că vreau să fac parte din această lume şi după o perioadă am obţinut ce mi-am dorit: să lucrez în spatele barului, să fiu eu cel care transpune poveştile acelor sticle în paharele oaspeţilor. Nu a fost uşor, ba chiar dimpotrivă, a fost nevoie de multă muncă doar pentru a fi pe linia de plutire. Şi acum râd când îmi amintesc că făceam “latte machiatto” cu lapte rece (nu întrebaţi), Mojito prin metoda “roll it”, (nici nu ştiam ce e, dar mi se părea mie interesant) şi puneam obligatoriu la vermutul Martini zahăr dacă era cel “rosso” şi sare dacă era cel “bianco”. Acelea erau vremurile şi “furam” şi eu din toate părţile. Mă informam şi eu de la cei mai mari şi la scurt timp m-am înscris la un curs de barman. Acolo l-am întâlnit pe Luca Daniel şi de acolo restul este istorie…

Stăteam şi mă gândeam zilele acestea la noua generaţie de barmani, cât de norocoşi sunt: cât de rapid au acces la informaţie, câte cursuri se fac în toată ţara, cât de mult investesc brand-urile în ei, câte produse au la dispoziţie, etc.

Într-un fel pot să zic că sunt invidios pe ei. Eu am prins vremea când dacă vroiai să afli ceva despre lumea barului, te duceai la biblioteca judeţeană şi le rugai pe doamnele acelea să îţi dea orice conţinea cuvântul: cocktail, bar, barman, etc. Aşa am dat peste “Ghidul Barmanului American”, o carte publicată cam în acelaşi timp când m-am născut eu şi de acolo am avut primele informaţii concrete.

Astăzi avem cărţi, .pdf-uri, e-book-uri, Youtube, Slideshare, Vimeo, Facebook, Instagram, etc. Ai zice că este raiul pe pământ dar undeva, pe traseu avem un scurt-circuit. Sunt toate acestea la dispoziţie şi nimeni nu se înghesuie să le folosească. Ok, aproape nimeni…

Există atât de multe oportunităţi şi atât de puţine persoane care să profite de ele. Oare de ce? Am mai discutat în stânga şi în dreapta şi s-au găsit vinovaţii: patronii, statul, PSD-ul, şcolile de bar, colegii, climatul financiar, Băsescu, ruşii, contextul social, etc. Toţi sunt de vină, numai noi nu.

Ei sunt de vină pentru că deşi noi lucrăm în bar şi avem programul de la 9, venim la 10. Tot ei sunt de vină că venim la muncă nespălaţi, necălcaţi, nearanjaţi, etc… Tot ei sunt de vină atunci când suntem prinşi cu combinaţii. Mai ciupim din TIPS, când suntem strâmtoraţi mai luăm din încasări, când vine Crăciunul mai luăm o sticlă de whisk(e)y din bar şi dăm din umeri la inventar şi tot aşa.

Dacă dorim ceva din bar, luăm pur şi simplu. Nu mai plătim, doar nu suntem proşti. Oricum patronul se îmbogăţeşte pe spatele nostru.

Deasemenea, tot ei sunt de vină că telefonul a devenit o prelungire a mâinilor noastre şi că praful de pe sticle este de două degete. De muncit, nu mai zic nimic, doar nu este treaba noastră. Noi suntem acolo să creem, să facem cocktail-uri, că doar asta face un barman. Restul, spălatul paharelor, curăţenia barului nu ţine de noi. Pentru asta s-au inventat ajutorii, nu? Să facă ce le zicem noi că altel ciu-ciu tips. Nu le mai dăm nimic. Oricum nu prea merită, nu fac cocktail-uri ca noi.

Nici mixologia nu mai e ce a fost odată. Dacă înainte se folosea "cobra gun", Perfect Lemon şi Şliboviţă, astăzi avem tot felul de băuturi sofisticate. Degeaba. Nu are rost să ne uităm nici măcar pe etichetă. Nu e treaba noastră. Noi facem cocktail-uri iar când oamenii le întorc înapoi de la masă pentru că sunt prea dulci, prea acre, prea tari, prea slabe, nu le dăm importanţă. Habar nu au cu ce se mănâncă mixologia.

Şcolile de bar nu mai pregătesc oameni! Nu mai există profesionalism, nu mai există barmani, nu mai există nimic.  Ele sunt de vină pentru că noi mergem la un interviu, ne angajăm şi a doua zi nu mai venim. Tot ele sunt de vină atunci când te duci în probă iar după 3 ore pleci la chioşc să îţi iei ţigări şi nu te mai întorci. Ruşine să le(ne) fie! Nu au spus aşa ceva la cursuri, că nu putem face astfel de lucruri.

Despre cuvântul dat, nu vă mai povestesc. Valorează exact cât o ceapă degerată proaspăt scoasă din pământ!

În rest, totul e bine. Bitcoin-ul a mai crescut puţin şi cred că mă îmbogăţesc până la vară! După aceea, renunţ de tot la job-ul de barman. Oricum stau numai pentru bani şi să mai treacă timpul. Acasă mama mă pune la treabă şi mai bine vin în bar. Măcar aici fac ce vreau că dacă nu, plec în altă parte şi să văd eu de unde mai aduc ăştia încă un barman, tu nu ai văzut că nu sunt oameni?

E criză!