Ştefan cel Mare şi barmanii români [RO]

Salutare,

Prima oară cred că am auzit de Ştefan cel Mare, eram  prin clasa a 4-a. Am avut un învăţător, Irimescu parcă îl chema, ce era foarte pasionat de istorie. Nu scăpa nici o ocazie fără să ne povestească istoria românilor, ba chiar din contră, de multe ori sacrifica orele de Educaţie Fizică şi Sport pentru a ne povesti despre marii noştrii conducători şi vremurile lor apuse de mult.

Ţin minte că unul din eroii lui preferaţi era Ştefan cel Mare şi ne povestea mereu despre izbândele sale cu turcii ori cu alte popoare care erau gata-gata să ne cotropească.

Se spune ca el însuşi, Ştefan, era un mare împătimit al petrecerilor şi al vinului bun iar după fiecare victorie a armatei române, nu rata nici o ocazie pentru a organiza un ospăţ mare unde erau invitaţi toţi apropiaţii curţii. Se mâncau bucate alese şi vinul roşu era mereu sorbit din nişte pocale argintii, strălucitoare, care erau adesea făurite de cei mai iscusiţi maeştri fierari din ţinut.

Timpul a trecut, eu am terminat şcoala şi spre ruşinea mea de atunci nu prea am mai deschis vreo carte de istorie şi ca orice om normal care nu ştie încotro să o apuce, am apucat calea bartending-ului.

Mi-a plăcut atât de mult, încât mi-am dedicat tot timpul meu pentru arta aceasta şi nu prea am lăsat timp pentru alte materii.

Istoria românilor este unul dintre acele subiecte care au avut de suferit în urma deciziei mele,  dar de la o vreme încoace, se pare că orice aş face, mă lovesc de aceleaşi elemente care mă duc cu gândul la istorie şi în mod deosebit la ospăţurile lui Ştefan cel Mare.

Vedeţi voi, suntem deja intraţi puternic în 2017, iar anul acesta, noi barmanii trebuie să dovedim lumii că suntem cei mai buni. Nu contează care sunt mijloacele, ideea este să fim văzuţi de către ceilalţi şi mai mult decât atât, acest lucru trebuie să se întâmple foarte repede.

Unul din modurile prin care putem face acest lucru, este să fim diferiţi! Dacă unii fac un cocktail cu vodka, noi trebuie să facem cu tequila. Dacă unii fac un home-made, noi trebuie să facem un mix şi mai bun. Dacă cineva foloseşte un pahar anume, noi trebuie să folosim altceva. De preferat, un pokal.

În ultima perioadă, odată cu apariţia unor competiţii mari de bar în România, toate platformele de socializare sunt inundate de reţete care mai de care mai deocheate.

Trecând cu vedere fugitiv printre aceste reţete, m-am tot lovit de un pahar pe care nu l-am mai întâlnit până acum: paharul pokal.

În primă fază m-am gândit că o fi ieşit vreun model nou de pahar de care eu nu ştiu, dar după o scurtă verificare am văzut că mulţi barmani români folosesc acest termen pentru o tipologie de pahar anume.

Fiind un pic confuz, am luat de la zero cărţile de bar tending. I-am revizitat pe Jerry Thomas, Henry Johnson, Dale DeGroff, Gary Regan şi în nici o carte de-a lor nu am întâlnit acest pahar. Cel mai apropiat de tipologie căutată a fost “goblet”.

Fiind şi mai confuz, am luat legătura cu cel mai bun prieten al meu, DEX-ul şi i-am povestit păţania mea. Ştiţi ce mi-a răspuns?

 

Am căutat şi alte variante şi am găsit:

POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocál s. n.]

Mulţumit doar pe jumătate de ce am găsit, am săpat mai departe şi am găsit alte modele de “pokale”.

Dintr-o dată, parcă m-am întors în timp când cei de la Paşabahçe au introdus pe piaţă paharul “Casablanca” şi dintr-o dată toţi barmanii au uitat de “Collins”.

Pe lângă modelele de mai sus, mai sunt şi alte pahare, numite “pokale” care sunt folosite exclusiv în industria berii. Dar dacă se folosesc pentru bere, de ce ai prepara un cocktail în el care nu are legătură cu berea? De ce ai merge la o competiţie de mixologie dacă tu nu cunoşti bine paharele?

Aşadar, dragi barmani, nu mai luaţi totul de-a gata, faceţi puţină cercetare, studiaţi, citiţi, documentaţi, după care acţionaţi!

Aveţi răbdare, nu vă grăbiţi, munciţi şi peste o perioadă de timp, veţi ajunge să fiţi apreciaţi. Credeţi că toate numele mari din industria noastră au ajuns aşa după câteva luni?

Credeţi că oastea română condusă de Ştefan cel Mare a izbutit să câstige luptele doar cu săbii şi topoare? De multe ori, oştirea română era depăşită numeric. Ajungea să fie 1 soldat roman la 6-7, câteodată 10 soldaţi turci. Dar cu o strategie bună, au reuşit să învingă. Nu cu tehnica. Nu cu modul cum mânuiau săbiile. Este o diferenţă!

Este la fel ca în lumea barului! Bartending-ul este o disciplină mentală. Totul porneşte de sus! Ceea ce facem noi cu corpul este doar o treime. Tehnica pe care o învăţăm (turnări, tăieri, alte mişcări) este mereu ceva ce se întâmpla pe termen scurt. Fie el concurs, tură normală, eveniment, etc. tehnica va fi aplicată pe un termen limitat. Pe când strategia, este altceva. Este planul pentru întreaga imagine de ansamblu: cine sunt? unde vreau să ajung? Strategia va defini mereu modul cum aplici tehnica, ca să realizezi un ţel mai mare.

[Dacă nu aveţi] Stabiliţi-vă un scop mare! Pentru a-l îndeplini, puneţi la cale o strategie pentru el şi lucraţi la tehnică. Poate nu o să vă iasă din prima, nici din a 2-a, nici din a 10-a. Important e să nu pierdeţi din vedere strategia. Atât timp cât urmaţi strategia, este în regulă să mai daţi câte un rateu în ceea ce priveşte tehnica sau deciziile pe termen scurt. Până la urmă este vorba despre viaţa voastră, nu?

Toate cele bune,

Mihai

 

 

 

 

 

No Comments Yet.

Leave a comment