Criza, bat-o vina! [RO]

“Este criză!

Nu se mai găsesc barmani! Se deschid localuri, se închid localuri şi toată lumea are aceeaşi problemă: nu există personal. La ospătari mai e cum mai e, dar la barmani frate, e dezastru! Nu reuşesc nicicum să găsesc pe cineva care să lucreze. Tu nu ştii pe cineva? Nu ai vreun băiat care vrea să muncească?”

Dacă aş avea 1 leu pentru fiecare dată când aud acest lucru, acum aş fi departe pe o insulă-n Pacific!

Am tot ezitat să scriu despre acest subiect din mai multe motive, însă afară plouă şi mă plictisesc aşa că am decis să parcurg şi drumul acesta.

“Criza” aceasta despre care vorbeşte toată lumea, este un fenomen (dacă poate fi numit aşa) care a fost prevăzut de câţiva ani. Mai concret, odată ce România a început să iasă din criza economică ce a venit peste noi în 2008, oamenii au început să fie mai curajoşi şi au scos banii de sub saltea, gata să îi multiplice.

Cum nu toată lumea este născută şi crescută în Silicon Valley, majoritatea oamenilor au optat pentru o afacere în HoReCa, presupunând că este cel mai uşor mod de a face bani: iei nişte marfă, faci nişte mâncare, prepari nişte băuturi, le-ai vândut, ai încasat banii şi toată lumea e fericită!

Vorbind scrict de oraşul meu natal, Braşov, în ultimii ani am avut o creştere în ceea ce înseamnă deschiderea de locaţii noi dar în acelaşi timp o creştere şi la capitolul falimente. Au fost cazuri de locaţii deschise cu investiţii mari care şi-au închis porţile numai după 3 luni de activitate. Pe lângă acest lucru, s-a deschis şi un mall foarte mare care a generat foarte multe locuri de muncă şi surprinzător (sau nu), mulţi horecari şi-au îndreptat atenţia către acele locuri cu gândul de a-şi exercita forţa de muncă acolo.

Odată cu deschiderea acelui mall, “criza” de personal a fost din ce în ce mai acută, unii patroni sau manageri de restaurante au nevoiţi să accepte oameni fără experienţă sau care nu au avut nici o legătură cu HoReCa. Acest lucru a declanşat o reacţie în lanţ, ce a dus la scăderea vânzărilor iar pentru mulţi dintre ei, falimentul a fost doar o chestiune de timp.

Ce este interesant este faptul că în România au fost mai mulţi specialişti în domeniu care au prevăzut acest lucru de mai bine de 3 ani şi au trimis un semnal de “avertizare” către cei aflaţi la conducere şi bineînţeles, nu i-a băgat nimeni în seamă.

La polul opus au fost şi manageri care au băgat de seamă acest lucru şi au “umblat” la salariile şi condiţiile angajaţilor, tocmai pentru ca aceştia să nu dea bir cu fugiţii cu prima ocazie. Drept urmare, sunt câteva localuri, (puţine ce-i drept) unde când te duci acolo vezi aceleaşi feţe. Sunt oameni care lucrează acolo de ani de zile şi şansele ca să te angajezi acolo sunt foarte mici. Este nevoie de o situaţie excepţională ca să se elibereze vreun loc iar atunci când se eliberează, promovează pe cineva din interior şi rar aduc pe cineva din afară.

Analizând aceste două situaţii, cum se face că această criză este numai pentru unii şi nu pentru toată lumea? Cum se poate ca unele locaţii să aibă mereu oameni angajaţi pe toate poziţiile iar alte locaţii să aibă oameni care să suplinească 2-3 roluri?

Un alt lucru care se vehiculează este faptul că nu mai sunt profesionişti. Toţi “ăştia mici” care vin acum din spate cer o grămadă de bani şi nu ştiu să facă nimic. Au numa’ internet în cap şi sunt plini de fiţe. Cică le mai zice millennials…

Haideţi să analizăm puţin fiecare termen în parte: profesionist, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române este cel/cea care exercită o profesiune; (cel/cea) care exercită o artă, un sport etc. pe baza unei pregătiri profesionale și fiind remunerat pentru aceasta. De unde tragem concluzia că un profesionist este o persoană, pregătită profesional (are studii în domeniu) care exercită o artă. Ultima oară când am verificat, ospătăria, “bărmăneala” sau bucătăria toate intră în sfera aceasta. Cine crede că aceste meserii nu reprezintă o arta, ei bine, nu a mers pe unde trebuie.

Revenind la subiect, ca să răzbeşti ca profesionist în lumea aceasta, este musai să fii şi remunerat pe măsură, de aceea mereu am considerat că salariile în domeniul nostru trebuie să fie pe baza competenţelor. În momentul în care bagi în aceeaşi oală salarială profesioniştii şi non-profesioniştii, este doar o chestiune de timp până aceasta va detona şi te vei trezi peste noapte fără oameni.

Mai departe haideţi să vedem ce înseamnă o grămadă de bani pentru că aud deseori acest lucru: “le dau o grămadă de bani alor mei şi nu ştiu să facă nimic”.

Păi nu ştiu nimic pentru că nu îi învaţă nimeni! În România sunt doar câteva localuri (le pot număra pe degete) care consideră educaţia personalului drept primordială.

Legat de aspectul financiar, sunt curios câţi manageri/patroni au făcut vreodată un calcul simplu pentru a vedea de ce sumă este nevoie pentru a duce un trai decent în România. Dacă ar fi să calculăm curentul, gazul, întreţinerea, internetul, telefonul, coşul lunar de alimente, telefonul, abonamentul RAT ajungem la o sumă destul de interesantă. Nu mai punem alte cheltuieli cum ar fi o rată la o bancă sau o chirie lunară. Aşadar, mi se pare jignitor când un manager oferă o sumă de 1000-1200 de lei unui potential angajat iar aici avem sute de exemple. Chiar credeţi că un angajat, fie el şi entry-level va veni să dea tot ce poate pentru business-ul tău în timp ce el de abia trage de la o lună la alta?

Înainte să săriţi pe mine, ştiu ce cheltuieli există pentru un angajat, ce dări sunt la stat sub formă de taxe, impozite, etc. Aceleaşi le plătesc şi eu dar toate aceste lucruri trebuie structurate atunci când faci un business plan pentru viitoarea locaţie. Ce vină are un potential angajat că tu nu ţi-ai făcut temele? Că ai fost prea leneş sau prea zgârcit să angajezi pe cineva care să se ocupe de aspectul acesta?

Da, ştiu există şi posibilitatea de a face tips şi sunt de părere că acesta creşte proportional cu serviciul pe care îl oferi. Sunt perfect de acord. Ai grijă de oaspeţii tăi, ai un tips mai mare. Dar ce faci când eşti în off-season? Ce faci când plouă? Ce faci când ai oaspeţi care nu au cultura tips-ului?

Ţin minte acum ceva vreme, în timpul unui interviu, un angajator îi spunea unui potenţial angajat: salariul este acesta (1200) pentru că vei face o grămadă de bacşiş. Îţi garantez eu asta! Ghici ce? Angajaţii acelui local, fac în medie 30 de lei pe zi. Nu că nu se pricep la ceea ce fac, ci pentru că localul este de aşa natură încât oamenii care vin acolo nu au cultura asta.

Ce mi se pare interesant este faptul că unii manageri/patroni deşi văd că nu au personal, nu fac nimic pentru a schimba acest lucru. Încearcă să recruteze în aceleaşi condiţii, cu acelaşi salariu şi deşi văd că au acelaşi rezultat, continuă să se încăpăţâneze, în speranţa unor oameni “disperaţi” care vor accepta aceste condiţii.

Poţi să îţi dai seama care sunt acele localuri după anuţurile din ziare: “local din centru, angajăm barman. se oferă salariu motivant, carte de muncă, concediu plătit şi condiţii excelente de muncă”.

Sunt zeci, dacă nu sute de anuţuri în genul acesta şi le poţi găsi pe internet luni la rândul. Nici nu mă mir că nu este nimeni interesat. Mereu am fost curios de ce nu se dezvăluie numele locaţiei care caută personal. Oare nu este mai cinstit să spui din start cine eşti? Aşa, cel care aplică ştie din start cu cine are de-a face şi el atat cât şi locaţia respectivă economisesc timp. Nu e mai simplu aşa? Decât să suni, să stabileşti o întâlnire şi de fapt să vezi că este vorba despre un local pe care tu nu îl agreezi sau care pur şi simplu nu se potriveşte cu personalitatea ta.

Mai departe, ce înseamnă salariu motivant şi mai ales pentru cine? Sunt foarte multe localuri care consideră că 1200 de lei este un salariu motivant. Dacă anunţul era pentru anul 2010, poate dar nu uitaţi că suntem în anul 2017! Poate este timpul să ne conectăm la realitate, nu credeţi?

“Oferim carte de muncă”. Din punct de vedere legal, nu toate companiile trebuie să ofere aşa ceva? Nu am înţeles niciodată de ce ar fi acest lucru un plus atunci când redactezi un anunţ de angajare.

“Concediul plătit”. Dacă e să ne luăm după litera legii, concediul legal de muncă trebuie să fie plătit! Că la noi îţi fac colegii turele tale (pentru care nu sunt plătiţi în plus) şi după urmează să le întorci serviciul, este partea a doua. Din păcate sunt foarte mulţi care procedează în felul acesta şi mai trist mi se pare faptul că oamenii acceptă acest lucru însă fiecare le ştie pe ale lui.

“Condiţii excelente de muncă”. Dacă sunt aşa excelente condiţiile, cum se face că mereu eşti în căutare de personal? Ce este aşa excelent la afacerea ta?

Din punctul meu de vedere, pentru a avea o rată de succes mai mare, cred că ar trebui schimbată abordarea. Cu cât eşti mai sincer şi oferi toate detaliile necesare cu atât vor suna oameni care vor fi interesaţi de locul tău sau care vor fi pe lungimea ta de undă.

Eu dacă aş vrea să mă angajez aş vrea să stiu următoarele atunci când parcurg un anunţ de angajare:

* cine şi de ce angajează? (fie că se deschide local nou, fie că se măreşte echipa, fie că se înlocuieşte echipa, etc)

* de ce e localul tău special? (poate să fie amplasarea, clientela, specificul, meniul, personalul, etc)

* care sunt condiţiile de muncă? (cum se lucrează acolo, ce fel de program este, dacă se plătesc turele suplimentare, ce ţinută este necesară, etc)

* care sunt condiţiile de salarizare? (când spun asta nu spun să fie trecut acolo salariul, ci mai degrabă cum se procedeză în localul respectiv: se oferă salariu fix? se oferă procent din vânzări? Există bonusuri de performanţă? se dau prime? etc.)

* ce program de educaţie există? (se fac training-uri, programe de şcolarizări? Vine o dată pe lună bucătarul şef să explice meniul de bucătărie? Vine o dată pe lună barmanul şef să explice preparatele din meniu şi/sau lista de vinuri? Se abordează teme precum: cum să primeşti oaspeţii, cum să îi aşezi la masă, cum să le oferi meniul, cum să le iei comanda, cum să le serveşti comanda, cum să le faci nota de plată şi cum să îi pofteşti afară?)

* ce colectiv lucrează deja acolo? (ce medie de vârstă este? ce fel de oameni sunt? care este criteriul după care au fost angajaţi?)

* ce alte beneficii mai sunt? (se oferă masa? Se asigură transportul? se oferă uniformă de lucru?)

Să nu mă înţelegeţi greşit! Nu sar la gâtul nimănui şi nu denigrez pe nimeni. Cred foarte mult în domeniul acesta şi cred că dacă localurile şi personalul deopotrivă şi-ar schimba puţin optica, lucrurile ar merge mult mai bine.

Puteţi să fiţi de acord cu mine, puteţi să nu fiţi, însă un lucru este sigur: lucrurile nu se vor rezolva de la sine şi cu cât vom aştepta mai mult, cu atât vom scufunda mai mult  această navă numită HoReCa şi pe noi odată cu ea!

Toate cele bune,

Mihai Fetcu

2 Responses

  1. Bravo Mihai!! Pacat ca multi nu o sa citeasca ce ai scris tu aici sau nu ii vor interesa.
  2. Mihai Fetcu
    Mulţumesc Cătălin! Având în vedere că urmează să se deschidă un nou mega-mall în Braşov, m-am gândit că ar fi bine să ofer un “heads up”. :> Încet-încet se vor desluşi lucrurile şi la noi! Toate bune!

Leave a comment