Crezi că poţi fi concediat? [RO]

Aşa cum v-am mai spus şi în postările anterioare, prin prisma meseriei călătoresc destul de mult prin ţară şi ajung să stau de vorbă cu fel şi fel de oameni: proprietari de localuri, manageri, barmani, ospătari, etc…

Zilele trecute mi-am adus aminte de o discuţie ce am avut-o vara aceasta cu un patron al unui local din România.

Era vorba de faptul că nu mai merge treaba, că nu mai are oameni, că cei care vin la lucru nu sunt serioşi, sunt neexperimetaţi şi că de multe ori se vede nevoit să îi concedieze. Din vorbă-n vorbă l-am întrebat dacă crede că el ar putea fi vreodată concediat. În momentul acela, s-a uitat fix la mine, a făcut ochii mari şi mi-a spus:

“-Păi cine să mă concedieze pe mine? Eu tai şi spânzur. Cum zic eu, aşa se fac lucrurile aici. Eu stabilesc regulile, cine nu se supune, este liber să plece.”

De multe ori încerc să nu intru prea mult în polemici cu partenerii de dialog pe care îi simt nepregătiţi pentru genul acesta de discuţie însă cel mai probabil în seara aceea, Luna se afla mai aproape de pământ decât de obicei şi m-am văzut nevoit să îi ofer un răspuns. (la care nu se aştepta)

Întâmplător, lângă masa noastră mai erau vreo 2 mese unde erau nişte oaspeţi care se bucurau de seara lor şi atunci i-am spus:

“Eu: Ce ziceţi dacă domnii de la masa aceea vă vor concedia astăzi şi de mâine nu mai vin?

El: Păi cum adică?

Eu: Simplu. De mâine ei aleg să nu mai vină aici. Poate că e vorba de atmosfer㸠de preţuri, de modul cum se simt, cum sunt trataţi etc. Credeţi că v-ar afecta dacă s-ar duce şi ar cheltui banii în altă parte?

El: Nu m-am gândit aşa, dar cred că da.

Eu: Păi şi atunci cine are de fapt ultimul cuvânt? Cine este cel care la urma urmei “taie şi spânzură”? Dumneavoastră sau oaspeţii care vă trec pragul în fiecare zi?

El: Ok, dar ce legătură are cu ce am vorbit noi până acum?

Eu: Păi dacă nu le asiguraţi un mediu propice, care porneşte de la muzică, lumină, calitatea produselor, serviciile oferite de personal, etc., într-un final or să va concedieze. La fel şi cu angajaţii. Şi ei la rândul lor pot să vă concedieze. Dacă ei doresc să îşi exercite forţa de muncă în altă parte (din varii motive) cine are de pierdut?

El: Păi eu.

Eu: Un alt exemplu. Dacă furnizorii sau firmele de distribuţie care vă aduc marfa, dacă de mâine se hotărăsc să vă concedieze, (pe motiv de neplată, sau lipsă de seriozitate, etc) credeţi că v-ar afecta?

El: Într-o oarecare măsură, da. Cred că este posibil.

Eu: În cazul acesta, cine are puterea absolută? Cine poate să vă ridice locaţia şi cine vă poate băga în faliment? La urma urmei, cum e cu tăiatul şi spânzuratul?”

Am plecat în seara aceea şi l-am lăsat pe domnul respectiv mai buimac decât l-am găsit şi pe drum spre casă am stat şi m-am gândit mai bine la tot ceea ce se întâmplă în industria asta şi mi-am dat seama că este un mecanism care se repetă la nesfărşit şi care are aplicabilitate în tot ceea ce facem în lumea barului.

Brand-uri vs. barmani

Acelaşi lucru se aplică şi aici. Nu ştiu câte brand-uri (locale, naţionale sau internaţionale) înţeleg pe deplin rolul şi importanţa barmanilor şi/sau a oamenilor de vânzări din baruri. (ospătari, somelieri, etc)

Barmanul, pe lângă faptul că doar toarnă în pahare are şi abilitatea miraculoasă de a concedia brand-uri.

Cum fac asta?

Păi e simplu. Nu mai folosesc produsele lor, nu le mai promovează şi nu în ultimul rând, nu le mai cumpără. Dacă acel barman are la rândul său mai mulţi prieteni din domeniu şi are putere mare de convingere, te trezeşti peste noapte că produsele tale nu se mai vând în x locaţii. Nu mai vorbesc despre o persoană care este un formator de opinii sau chiar un “influencer” în aria respectivă.

Ca şi brand, poţi să faci ceva în privinţa asta? Poţi să încerci dar şansele de reuşită sunt foarte mici. Chiar dacă un manager sau un patron poate impune barmanilor să vândă un anumit produs, el/ea nu va fi acolo 24/7 iar în momentul acela când managerul nu este, barmanul nu mai vinde produsul respectiv.

Cunosc exemple clare când barmanii nu vor să vândă anumite produse sau anumite brand-uri pentru simplul motiv că nu le place de “area sales manager” sau “on-trade”-ul care se ocupă de zona respectivă. Că este o gândire sănătoasă sau nu, nu pot judeca eu acest lucru.

Acum câţiva ani, în Spania, un brand de gin a difuzat o reclamă la TV prin care a subminat abilitatea barmanilor de a crea cocktail-uri şi în scurt timp, barmanii au hotărât să concedieze brand-ul respectiv.

Pur şi simplu nu au vrut să îl mai folosească şi în scurt timp, cei de la brand-ul respectiv s-au văzut nevoiţi să se retragă de pe piaţa de cocktail-uri. Da, este atât de simplu!

Mai mult decât atât, toate neregulile, promisiunile deşarte, angajamentele false făcute de către brand-urile neserioase au început să fie taxate din ce în ce mai des de către barmani şi în ultima perioadă, se fac concedieri masive.

Cum spune colegul nostru Bogdan Trebe, schimbarea va veni când vom începe cu toţii să spunem şi NU, nu numai DA. Când o să spunem NU combinaţiilor, măgăriilor, minciunilor, ilegalităţilor ş.a.m.d, atunci vom putea vorbi despre o schimbare în bine. Atunci când barmanii o să înţeleagă că asocierile cu anumite brand-uri pot fi bolnăvicioase şi că sticlele “moka” nu sunt calea către un mediu de lucru steril şi corect.

Cum spuneam şi mai sus, în lumea barului nu există un zeu atotputernic care să facă ceea ce doreşte, aşa cum doreşte, atunci când doreşte. Ba dimpotriv㸠este un mecanism care (culmea) este angrenat de barmani şi/sau oamenii de vânzări din bar şi care poate merge ca uns sau poate rugini. De bunăstarea acestui mecanism sunt responsabili mai mulţi oameni (din industrie) care (sper eu că) vor înţelege că un “NU” ferm spus acum, se va transforma într-un “DA” pentru generaţiile care urmează!

Toate cele bune,

Mihai Fetcu

P.S: Mi-ar fi plăcut ca acestă postare să fie un pamflet dar din păcate (sau din fericire) la sfârşitul zilei, realitatea câştigă!